„Jertfă în muncă şi muncă jertfelnică“

Un articol de: Arhid. Alexandru Briciu - 21 Aprilie 2013

Asociaţia filantropică creştin-ortodoxă „Sfântul Vasile cel Mare“ din Galaţi se află sub egida Arhiepiscopiei Dunării de Jos şi adăposteşte un centru rezidenţial pentru fete, un centru multifuncţional de servicii sociale, „Speranţa“, şi un centru medical ocrotit de Sfinţii Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian.

Aşezământul social-filantropic „Sfântul Vasile cel Mare“ se află în centrul vechi al oraşului Galaţi, într-o clădire reprezentativă pentru eparhie. Episcopul Cosma Petrovici al Dunării de Jos înfiinţa, la 12 februarie 1925, un comitet eparhial însărcinat cu realizarea „în oraşul Galaţi a două internate pentru copiii de români săraci şi silitori la învăţătură, unde să li se dea întreţinerea trebuitoare şi buna creştere religioasă şi românească“. Edificiul a fost ridicat între anii 1938 şi 1940, însă doar în timpul urmaşilor vrednicului ierarh Cosma Petrovici (†16 dec. 1948), arhiepiscopul Antim Nica (†1 mai 1994) şi IPS Casian Crăciun, s-a împlinit dorinţa ctitorului. Confiscat în perioada comunistă, imobilul a fost retrocedat în anul 1998 şi restaurat în urma unui amplu proces încheiat în anul 2000, slujba de resfinţire fiind săvârşită de un ales sobor de arhierei condus de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu şi de vrednicul de pomenire patriarh Teoctist.

Mănăstirea „Sfântul Vasile cel Mare“ din Galaţi funcţionează în incinta aşezământului încă de la restaurare. La început, maicile s-au îngrijit de creşterea şi educaţia unor fete provenind din centrele de plasament din localitate, ulterior activitatea dezvoltându-se.

Mănăstirea „Sfântul Vasile cel Mare“ din Galaţi

Maicile aflate sub ascultarea monahiei Ieronima Bitere, stareţa mănăstirii, împlinesc paradigma evanghelică a Mariei, care „partea cea bună şi-a ales“, ocupându-se de creşterea spirituală a copiilor. „Suntem la a treia generaţie de fete pe care le primim în acest aşezământ. Din prima generaţie au făcut parte copile orfane, preluate din centre de plasament. A doua generaţie a fost alcătuită  din fete atât fără părinţi, cât şi din familii nevoiaşe, cu probleme deosebit de grele. Acum avem o generaţie alcătuită din fete provenind din mediul rural, cu situaţii financiare precare, pe care părinţii nu mai au posibilitatea să le întreţină în şcoală. Din prima generaţie, pe care am preluat-o din centrele de plasament, fetele s-au adaptat în societate, unele şi-au căutat părinţii şi s-au întors în propria familie, altele s-au căsătorit, acum lucrează în diferite instituţii. Ţinem legătura cu majoritatea, ne vizitează, ne cer sfaturi şi ne bucurăm când ne mărturisesc că lucrul cel mai important care le-a rămas în amintire este grija permanentă de a nu adormi seara şi a nu începe activitatea dimineaţa fără să-şi facă rugăciunea, aşa cum au învăţat aici. Cele care au rămas aici, în Galaţi, participă la Sfânta Liturghie săvârşită în capela noastră, cântând la strană. Majoritatea fie s-au încadrat în familia de bază, fie şi-au întemeiat familii frumoase, făurindu-şi un ţel în viaţă“, ne-a declarat maica stareţă Ieronima.

Centrul multifuncţional de servicii sociale „Speranţa“

Luminiţa Iosif este asistent social şi s-a alăturat echipei administrative la finele anului 2009, când aşezământul dezvolta Centrul multifuncţional de servicii sociale „Speranţa“, în cadrul căruia sunt susţinuţi copii în regim after-school, proveniţi din familii defavorizate, expuşi foarte frecvent abandonului şcolar. În colaborare cu Centrul medical „Sfinţii Cosma şi Damian“, copilaşii primesc şi servicii medicale. Este vorba despre copii din ciclul primar şi gimnazial, din familii monoparentale, cu părinţi plecaţi în străinătate sau din familii numeroase, care nu pot fi sprijiniţi în continuarea studiilor. Esenţială a fost colaborarea cu unităţile şcolare arondate comunităţilor sărace din municipiu. „Am reuşit, prin intervenţie la timp, să ţinem acei copii aproape de şcoală, să le oferim suportul psihologic şi emoţional de care aveau nevoie când mama sau tatăl nu era acasă. Rămâneau, în cel mai fericit caz, cu o bunică sau cu un bunic, care putea oferi sprijinul material de bază, o masă şi un pat. Acel copil era expus clar anturajului, viciilor şi, dacă nu-şi găsea modalitatea de a umple timpul, pica foarte repede în capcanele adolescenţei. Serviciile oferite au venit în întâmpinarea acestor cazuri. Directorii de şcoală şi cadrele didactice cu care colaborăm sunt foarte mulţumiţi şi au ajuns chiar să ne recomande şcolari care au nevoie de asistenţă“, ne-a declarat Luminiţa Iosif. Dacă la Centrul „Speranţa“ cerinţele pentru copii sunt la nivel de menţinere în şcoală şi integrare în societate, pentru centrul rezidenţial, în schimb, vorbim chiar de exigenţă maximă: „Fetele merg doar la cele mai bune patru licee din oraş, participă la olimpiade, iar medii mai mici de 8,50 nu există. Pentru că aici au tot suportul pentru a obţine rezultate foarte bune. Iar rezultatele se văd în studentele pe care le avem. Avem, spre exemplu, o studentă la Bucureşti, anul III la Asistenţă Socială, care până acum a terminat fiecare sesiune cu media generală 10. Avem o altă studentă care şi-a ales partea de cadastru, o facultate foarte grea, şi care reuşeşte să se menţină la un masterat la buget, unde concurenţa a fost crâncenă. Pe partea de centru de zi, satisfacţia este dacă vedem că limbajul, gesturile şi viciile din familie nu sunt însuşite de copii aici. Pentru aceasta avem întâlniri şi cu familia, în care le explicăm cum ceea ce realizăm noi în două ore aici se poate distruge foarte uşor în celelalte ore petrecute acasă. Familia, din fericire, cooperează, am încercat să-i apropiem, cu muncă de convingere“, a adăugat asistentul social.

De menţionat faptul că, de la început, serviciile sociale acordate în cadrul Centrului rezidenţial de fete şi al Centrului multifuncţional de servicii sociale „Speranţa“ sunt finanţate, în mare parte, de Consiliul Local al Primăriei Municipiului Galaţi, prin Legea 34/1998.

„100 de copii care au nevoie de educaţie, de exemple demne de urmat“

Activitatea Aşezământului social-filantropic „Sfântul Vasile cel Mare“ este neîntreruptă începând din anul 2000, în prezent angajaţii, voluntarii şi maicile îngrijindu-se de 100 de copii. Părintele Cristian Podaşcă, directorul aşezământului, ne-a vorbit despre activitatea filantropică a centrului: „Activitatea pe care o desfăşurăm are drept principiu de bază educaţia creştină, în spiritul Evangheliei Mântuitorului. Prin această educaţie îi pregătim pentru a fi nu numai cetăţeni de nădejde ai societăţii noastre, ci şi pentru a deveni cetăţeni ai Împărăţiei cerurilor. Toate activităţile pe care le desfăşurăm în cadrul asociaţiei se împletesc cu activitatea duhovnicească, oferită prin Mănăstirea «Sfântul Vasile cel Mare», care are drept scop ajutorarea copiilor, sprijinul moral-sufletesc, dar contribuie şi la activităţile zilnice curente. Atât maicile, cât şi personalul se preocupă de educaţia creştină a acestor copii. Sunt 100 de copii care au nevoie de educaţie, de exemple demne de urmat în viaţă şi încercăm, cu ajutorul maicilor şi al personalului, să-i ajutăm atât cât putem“.

Activitatea socială desfăşurată dă rezultate în timp, iar bucuriile se văd atunci când tinerii „absolvă“ serviciile primite, când ies de pe poarta aşezământului şi se integrează în Biserică şi în societate: „Este o instituţie dinamică, schimbată de la an la an. Copiii care vin aici sunt în prag de abandon şcolar, din familii defavorizate, dezorganizate şi primesc o şansă atât timp cât ştiu să o valorifice. Este o mână pe care Biserica şi Sfântul Vasile cel Mare le-o întinde. Este o şansă pe care Arhiepiscopia Dunării de Jos le-o oferă celor care îşi doresc, cu adevărat, să o valorifice. Au fost cazuri în care rezultatele la învăţătură s-au văzut, chiar dacă proveneau din familii foarte sărace, chiar dacă, iată, în anul 2013 mai sunt încă unii copii care învaţă la lumina lumânării, în condiţii vitrege. Aceştia vin şi se folosesc de tot materialul, de toată logistica pe care aşezământul o are pentru a face performanţă la învăţătură şi a creşte duhovniceşte. Activităţile noastre s-au dublat, pentru că, dacă până în anul 2009 ne îngrijeam doar de 20-25 de asistate prin centrul rezidenţial, motivaţi de Anul omagial al Sfinţilor capadocieni, cu binecuvântarea IPS Casian, printr-un proiect PHARE şi un proiect guvernamental, am extins activitatea prin Centrul multifuncţional de servicii sociale «Speranţa». Pe lângă fetele îngrijite permanent, începând din anul 2006 am dorit ca într-o sală din aşezământ să ajutăm şi copiii defavorizaţi ai celor mai amărâte familii din vecinătatea noastră. La început, copiii veneau şi luau masa sâmbăta şi duminica, iar mai apoi le-am oferit şi hrană sufletească prin instructori de educaţie. Am avut o surpriză plăcută, pentru că au apreciat mai mult educaţia şi activităţile sociale decât masa oferită la sfârşitul săptămânii. Acest lucru ne-a încurajat şi am derulat un proiect PHARE împreună cu Primăria Municipiului Galaţi, partener în activităţile desfăşurate. Centrul multifuncţional de servicii sociale «Speranţa» a fost inaugurat la 27 noiembrie 2009 şi de atunci nu şi-a întrerupt activitatea. Am demarat cu 50 de asistaţi, acum sunt 74. Este un centru de zi pentru copii care vin zilnic, îşi fac temele şi primesc meditaţii suplimentare datorită cadrelor noastre didactice. Avem asistent social, psiholog şi oferim servicii sociale specializate, atât pentru centrul de zi, cât şi pentru rezidenţial. Activitatea socială este încă la început şi trebuie extinsă. Astfel de cazuri nu trebuie să rămână singulare, ci să încercăm ca pretutindeni să dăm un exemplu în ceea ce trebuie făcut, în modul cum trebuie să ajutăm pe aproapele nostru, pe cel care are atâta nevoie de sprijinul nostru, al tuturor“, a încheiat părintele Cristian Podaşcă, directorul Aşezământului social-filantropic „Sfântul Vasile cel Mare“ din Galaţi.

 

Decalog pentru educaţia creştină

La serbarea de Crăciun din anul 2000, prima după deschiderea porţilor aşezământului pentru orfelinatul eparhial de fete, IPS Casian, pe atunci Episcop al Dunării de Jos, a alcătuit un decalog „Ora et labora“ pentru educaţia creştină a fetelor, necesar atât celor care oferă educaţie, cât şi celor care o primesc:
I. Credinţă puternică, neşovăielnică şi adevărată.
II. Rugăciune curată şi sinceră în viaţa orfelinatului.
III. Curăţenie în tot ceea ce gândim şi făptuim.
IV. Vocaţie pentru slujirea necondiţionată a semenului.
V. Răbdare... Răbdare... Răbdare.
VI. Jertfă în muncă şi muncă jertfelnică.
VII. Iubire curată, creştină faţă de copii.
VIII. Transparenţă totală în lucrare de la toţi pentru toţi, inclusiv locatarele, tinerele fete.
IX. Frică de Dumnezeu în toate şi totdeauna.
X. Inimă de părinte pentru toţi cei care n-o mai au de la părinţii naturali.