Lapte şi miere!

Cuvintele din titlu au revenit în discursul public, ca într-o adevărată avalanşă, pentru a servi reproşului în legătură cu binele promis ori sperat şi neîmplinit. Putem vorbi, mai întâi, de o formulă ce echivalează cu "niciodată", când va curge lapte şi miere, pe care oamenii politici, cunoscători ai stării de spirit a marii mase a populaţiei, o evocă, intenţionând, aparent, să-i convingă şi să-i câştige drept aliaţi pe cei… realişti, pentru a-i ironiza pe cei naivi.

Expresia prototip, veche şi devenită populară, a apărut nu de mult şi în discursul unui important politician care aprecia că anul 2011 "nu va fi unul în care să curgă lapte şi miere, dar va fi mai bun decât 2010". După cele spuse în continuare, se poate deduce că bunătăţilor în discuţie le-ar corespunde, de fapt, mijloacele băneşti necesare pentru salarii şi pensii! Deformat prin ignorarea simbolului, enunţul este preluat, după câteva luni, de un alt personaj politic (tot important), dar acesta pare să aibă în vedere, pur şi simplu, concretul materiilor: "În România nu este deocamdată lapte şi miere"! (hotnews.ro/stiri). Evident, aceasta este o reprezentare stângace, vulgarizatoare (de parcă s-ar face inventarul unui magazin!), întrucât, în frazeologie, cei doi termeni sunt asociaţi spre a simboliza binele, belşugul, pornindu-se de la un celebru enunţ biblic, cuprins în cartea Numeri din Vechiul Testament: cei trimişi să iscodească ţara Canaanului, au descris-o la întoarcere prin cuvintele "… este o ţară în care curge lapte şi miere, şi iată-i roadele…". Expresia numea bogăţia ţinutului, căci roadele prezentate au fost struguri, rodii şi smochine (cap. 13, 27; cf. şi 14, 8); sau: "Acum iată am adus pârga roadelor din pământul pe care Tu, Doamne, mi l-ai dat, din pământul unde curge lapte şi miere" (Deuteronomul, cap. 26, 10). Traducerea acestor enunţuri biblice în toate limbile păstrează semnificaţiile de rodnicie, belşug, chiar opulenţă, şi aceasta este imaginea care transcende astăzi în orice enunţ optimist; de exemplu, titlul dintr-un ziar "Termoficarea promite lapte şi miere" este explicat, în continuare, prin "Regia Autonomă de Termoficare… promite modernizarea tuturor punctelor termice… în cel mult doi ani"; (vezi şi "UTI le promite candidaţilor lapte şi miere dacă aleg să devină ingineri"). Faţă de evocarea belşugului, a binelui făgăduit, amărăciunea neîmplinirii găseşte pentru termenii acestei expresii cuvinte potrivite de contrast: "Ne-aţi promis lapte şi miere şi ne daţi concediere!", eventual "Le-au promis lapte cu miere. Şi le-au dat doar fiere". Dar cei doi termeni se mai păstrează asociaţi şi pentru a descrie binele sau plăcutul alimentar, numele respective aureolând lista ingredientelor din reţete pentru diverse produse culinare, printre altele şi enunţul publicitar pentru o… superprăjiturică. Şi apar, frecvent, şi în descrierea binelui medical sau… cosmetic: "Pentru astăzi rubrica noastră a pregătit un tratament complet cu reţete din lapte şi din miere"; "Săpun natural hidratant cu lapte şi miere fabricat manual"; "Mască hidratantă cu miere şi lapte"; "Mască din miere, banană şi lapte" etc. În sfârşit, putem semnala şi o replică ce contrazice, sui-generis, alegaţiile privitoare la absenţa celor două alimente mirifice în ţara noastră: "În România curge lapte şi miere: Bio"; sub acest titlu de articol, citim că "Sute de mii de tone de alimente bio româneşti trec graniţa în fiecare an. Cerealele şi fructele de pădure sunt cele mai căutate. Din păcate, deocamdată mai mult în formă brută" (stopco2.ro). Şi, până la urmă, toate acestea datorită valorii arhetipale a celor două alimente socotite sacre, în special în societăţile pre-industriale, de păstori şi culegători: primul ca substanţă primordială a vieţuirii copilului alăptat, al doilea cu virtuţi purificatoare şi fertilizatoare; ambele, prezenţe miraculoase ca hrană a divinităţilor în mitologia universală şi expresii ale idealurilor unor tărâmuri îndepărtate în basmele româneşti.