Laudă Ţie, în ziua Arătării Tale!

De măritul praznic al Botezului Mântuitorului nostru Iisus Hristos redăm cititorilor noştri în cele ce urmează fragmente din minunatele imne închinate de Sfântul Efrem Sirul Dumnezeieştii Arătări:

Cuvântul Şi-a trimis glasul Său, pe Ioan ca vestitor al venirii Sale, să-I gătească calea şi să-I ţină mireasa până ce vine, ca la venirea Sa să o ia gata din apă. Glasul proorociei îl îmboldea pe (Ioan) fiul celei sterpe, şi el a ieşit, a rătăcit în pustie şi a vestit: "Iată, vine Fiul împărăţiei! Gătiţi-I calea (Mt. 3, 3) să intre şi să Se sălăşluiască în sălaşurile voastre!" Striga Ioan: "După mine vine, dar e mai înainte de mine (In. 1, 30). Sunt doar glasul, nu Cuvântul. Sunt sfeşnic, nu Lumina, stea care răsare înaintea Soarelui dreptăţii". Striga în pustie Ioan, zicând: "Întoarceţi-vă, păcătoşilor, de la răutatea voastră şi aduceţi roade vrednice de pocăinţă (Mt. 3, 8)! Căci iată vine Cel ce desparte grâul de pleavă (Mt. 3, 12)!" Biruit-a soarele, întipărind un simbol în treptele pe care le-a urcat. Căci douăsprezece zile sunt de când a început să urce şi ziua de astăzi e a treisprezecea, un simbol deplin al Fiului şi al celor Doisprezece (Apostoli) ai Săi! Înfrânt este întunericul, ca să arate că e înfrânt Satana, şi biruie lumina, ca să strige că a strălucit întâi-Născutul. Înfrânt este cel întunecat cu întunericul şi biruie Lumina noastră odată cu soarele. În înalt şi în adânc s-au ivit doi vestitori pentru Fiul: steaua luminoasă se veselea în înalt şi Ioan propovăduia în adânc. Doi vestitori, unul pământesc şi unul ceresc. Steaua luminoasă, care a strălucit dintr-odată împotriva firii sale, mai mică decât soarele şi totuşi mai mare decât el, era mai mică decât el în lumina văzută, dar mai mare decât el în puterea ei nevăzută din pricina simbolului ei. Steaua răsăritului şi-a trimis razele în întunecimi (la magii aflaţi în întuneric); i-a condus ca pe nişte orbi, şi ei au venit şi au primit lumină mare. Au adus daruri şi au primit viaţă, s-au închinat şi s-au întors înapoi. Cerul s-a deschis, apa a strălucit, porumbelul s-a pogorât, glasul Tatălui, mai puternic decât tunetul, a coborât de sus şi a spus: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit!" (Mt. 3, 17). îngerii vesteau, iar pruncii săltau strigând: "Osana!" Deschis-a Domnul Botezul în binecuvântatul râu al Iordanului Mulţumeşte, fiică (Biserică), pentru că ai îndoită cunună! Templele tale şi copiii tăi se bucură; iată sfinţirea templelor tale prin slujbe şi sfinţirea copiilor tăi prin ungere! Fericită eşti tu; căci sunt două începuturi deodată: asemenea Slavei care coboară peste lăcaşurile tale coboară şi Duhul asupra copiilor tăi. Să se bucure trupurile care s-au dezbrăcat de cel rău şi în apă s-au îmbrăcat iarăşi în slava lor! Deschis-a Domnul Botezul în binecuvântatul râu al Iordanului. Înaltul şi adâncul s-au bucurat pentru el. Râul păcii a scos din apă Pârga Sa (Hristos), iar Acesta a scos pârga Botezului Său (creştinii). Facă Cel Bun în milostivirea Lui ca pacea Sa să aducă pârgă pe pământ! Întins-a Moise cortul cel trecător. Preoţii lui s-au curăţit în apă (Iş. 29, 4), au intrat şi au slujit în el; dar au fost pedepsiţi şi focul i-a mistuit (Lv. 10, 2), pentru că inima lor nu fusese spălată înăuntrul lor. Fericită eşti tu Biserică; căci, de marele Paşte al Pătimirii, sufletele sunt curăţite întru tine de preoţi prin mireasma de jertfă a hainelor lor de pocăinţă. Mare e taina pe care a văzut-o prorocul: curgerea aceea de apă ce se rostogolea (Iz. 47, 5). A privit în adâncul ei şi a văzut frumuseţea Ta; în loc de el însuşi te-a văzut pe tine (fiică), a cărei credinţă năvalnică nu poate fi trecută. Potopul tău nevăzut inundă pe iniţiaţii păgânismului! Ioan a fost cel mai mare între cei născuţi din femeie, dar cel mai mic din împărăţie e mai mare decât el (Mt. 11, 11). Pentru că cei botezaţi de el au fost botezaţi din nou cu botezul Apostolilor (F.A. 19, 4). Fericită eşti tu (Biserică), căci oricare din preoţii tăi e mai mare decât el (Ioan), doar pentru că botezul său dăinuie în veac. Scăldătoarea Siloe n-a băgat în seamă pe bărbatul care zăcea în pat; treizeci şi opt de ani a aşteptat degeaba din pricina părtinirii leviţilor. Fericită eşti tu (Biserică), căci tămăduirea ta se lucrează întru tine în fiecare ceas şi preoţii tăi sunt gata pentru oricine are nevoie de ajutorul tău. Proorocul a tămăduit apa stricată şi a ridicat boala pământului făcut neroditor (4 Rg. 2, 19-22); moartea a încetat şi pământul s-a umplut de viaţă; copiii lui s-au înmulţit şi au umplut sânul său. Mila ta însă e mai mare decât mila lui Elisei. Înmulţeşte-mi mieii mei şi turmele mele pe lunga curgere a pâraielor mele! Mare minune e în turma ta (Biserică): îngeri împreună cu cei vii. Trei Păstori sunt lângă curgerea apei, Doi nevăzuţi (Tatăl şi Duhul) şi Unul văzut (Hristos), Care botează. Fericit cel botezat în izvorul Lor! Căci Trei Braţe l-au sprijinit şi Trei Nume l-au păzit.