Importanța rugăciunii

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 744-745

„Cea mai însemnată faptă bună a protosinghelului Calinic (Cărăvan) era neîncetata rugăciune a inimii, pe care o dobândise cu darul Duhului Sfânt și care îi aducea multă pace și bucurie în suflet.

Împlinind vârsta profețită de prorocul David și ajungând la 85 de ani, și-a binecuvântat ucenicii și s-a mutat cu pace în odihna lui Hristos.

Ucenicii Părintelui Calinic i-au cerut cuvânt de folos. Iar el le-a zis:

– Să tăceți mereu, să vă rugați mult, cât mai mult, să nu adunați averi pe pământ, să iubiți biserica și pe oameni și să aveți mintea la Dumnezeu!

Apoi l-au întrebat de rânduiala rugăciunii monahilor.

– Să nu lipsiți de la slujbele bisericii, la chilie să citiți Psaltirea, un acatist și Paraclisul Maicii Domnului, iar rugăciunea minții și a inimii să o ziceți mereu ziua și noaptea. Și, dacă veți trăi în dragoste și veți face ascultare, cred că vă veți mântui. Că cei smeriți, blânzi și ascultători se mântuiesc sigur și cel mai ușor!

Iarăși l-au întrebat:

– Cum se pot mântui călugării și mirenii în zilele noastre?

– La temelia mântuirii noastre, a călugărilor, stă ascultarea; iar la mireni stă milostenia și nașterea de copii. Dar la ascultare trebuie să adăugăm atât rugăciunea neîncetată, cât și smerenia, că fără aceste trei fapte bune nimeni nu se poate mântui.

L-au întrebat părinții dacă este mulțumit în viața monahală.

– Nu sunt mulțumit de mine, pentru că mi-am cheltuit viața mai mult cum am vrut decât cum ar fi trebuit și am făgăduit. De acum nu mai doresc altceva decât să trăiesc cu Dumnezeu în inima mea, până îmi voi da sufletul în mâinile Lui, că mai mare bogăție ca aceasta nu este alta pe pământ. Grija Martei să rămână celor mai tineri, iar eu vreau să urmez lui Hristos ca Maria.

Iarăși l-au întrebat:

– Cum pot ajuta călugării pe mireni la mântuire?

– Cel mai mult îi pot ajuta prin rugăciune, prin sfaturi duhovnicești, prin milostenie și prin viața lor curată. Că degeaba sfătuim cu limba, dacă smintim cu faptele noastre pe mireni!

A fost iarăși întrebat dacă se teme de ceasul morții și al judecății.

– Mă tem, pentru că nu am făcut binele pe care trebuia să-l fac înaintea lui Dumnezeu. Însă un lucru știu, că m-am luptat din răsputeri să împlinesc datoriile călugărești, cu ajutorul lui Hristos. Dar nu orice luptă este încununată și răsplătită.”

(Cuvinte ale sfinţilor români, pr. Narcis Stupcanu)