Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina › Teologie și spiritualitate › Patristica › Cum să fii un iconom credincios?

Cum să fii un iconom credincios?

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Patristica
Data: 17 Noiembrie 2026

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 505-506

„În tot timpul anului, mitropolitul Iosif (Naniescu) ajuta elevi și studenți de toate vârstele, fără alegere. Le dădea hrană, le plătea taxele școlare, le dădea bani de cheltuială, susținea studenți din salariul său în țară și peste hotare. Sala de mese de lângă bucătăria mitropolitului era adevărată cantină de școală. La sfârșitul anului, însă, fiecare era dator să-i înfățișeze situația școlară. Pentru cei ce se distingeau la învățătură, trimitea pe moșul Alexandru să le cumpere câte un rând de haine bune și cărți drept premiu. Iar pentru cei rămași repetenți dădea ordin iconomului să le pună o pâine în traistă și să-i trimită acasă.

Odată a venit la mitropolit un student și i-a zis:

– Suntem trei studenți de la țară și stăm toți cu chirie într-o cameră mică cu un singur pat. Suntem nevoiți să dormim câte unul pe rând. Acum nu avem bani să plătim taxa la școală și gazdă. Vă rog, dați-ne un mic ajutor.

Mitropolitul, după ce i-a dat de mâncare, l-a trimis pe diaconul său, Varlaam, să vadă care este adevărul. Apoi, după ce s-a încre­dințat de sărăcia studentului, i-a trimis bani pentru un an.

(...) Uneori mitropolitul Iosif termina banii și nu avea ce da la săraci. Atunci împrumuta bani de la duhovnicul său, arhimandritul Ierotei, și-i mângâia pe toți. La sfârșitul lunii, când primea salariul, întâi își achita datoriile, apoi îi miluia pe cei care veneau.

Într-o zi a venit la el un om plângând, să se mărturisească.

– De ce plângi, fiule? l-a întrebat mitropolitul. Ce păcate ai făcut?

– Înaltpreasfințite, am slujit ca preot fără să fiu preot. Am botezat, am spovedit, am îngropat, am slujit Sfânta Liturghie, am împăr­tășit oameni. Am făcut cel mai greu păcat! Eu cred că nu mă mai iartă Dumnezeu și mi-am pierdut sufletul.

După ce l-a spovedit mitropolitul, s-a gândit puțin, apoi i-a spus:

– Pregătește-te și vino duminică să te hirotonesc diacon și preot.

Așa a judecat bunul păstor ca să mântuiască un suflet de la moarte și să nu smintească poporul cel binecredincios.”

(Cuvinte ale sfinţilor români, pr. Narcis Stupcanu)

Citeşte mai multe despre:   Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv