Omul virtuos

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 528-529

„În anul 1898, Cuviosul schimonah Irinarh (Șișman) a fost îndemnat de Duhul Sfânt să scrie pe larg istoria monahismului din Muntele Athos, după multe izvoare ce se află în bibliotecile atonite. Deci, luând binecuvântare de la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului «Prodromița» și de la Cuviosul Ghedeon Georgescu, egumenul schitului, îndată a început lucrul.

Opera sa se numește Istoria Sfântului Munte și este formată din 23 de tomuri, însumând peste zece mii de pagini. În acestea se tratează pe larg istoria celor 20 de mănăstiri mari, începând din secolul I până la începutul secolului XX. Un tom tratează despre icoanele făcătoare de minuni din Muntele Athos, cu numeroase minuni ale Maicii Domnului, în 150 de capete. Un alt tom conține planșe cu mănăstirile Sfântului Munte.

(...) Cuviosul Irinarh își începe opera sa monumentală în anul 1898 și, după multe osteneli și grele ispite de la oameni și de la diavolul, precum singur spune, o termină în anul 1921. Prima pagină o începe cu această rugăciune: Doamne, Dumnezeul meu, aju­tă-mi în această lucrare, pentru ca să se proslăvească numele Tău cel sfânt în veci, amin. Că cu darul Tău toate se isprăvesc cu pace, Cel ce ești începutul și sfârșitul, iar fără darul Tău nimic nu se isprăvește.

Mărturisește schimonahul Irinarh că în anul 1905, pe când scria minunile Maicii Domnului și ale icoanelor ei din Muntele Athos, deodată a căzut din lucrarea vrăjmașului o piatră mare în fereastra lui, i-a spart geamul și lampa și l-a lovit peste mâna cu care scria. Dar el, cerând ajutorul Preacuratei Fecioare, a continuat să scrie mai departe. Uneori nu avea cerneală și hârtie, iar alteori frații din schit se supărau pe el și cârteau că nu iese la ascultare. Dar bătrânul pe toate le răbda și cu blândețea sa făcea întotdeauna pace.

Lucrarea monografică a învă­ța­tului schimonah Irinarh are o valoare de unicat, atât din punct de vedere istoric și literar, cât mai ales duhovnicesc.

Opera sa este cea mai bogată monografie istorică a monahismului atonit ce s-a scris după anul 1850. Schimonahul Irinarh Șiș­man rămâne primul istoriograf român atonit și unul dintre cei mai buni pe care i-a dat vreodată Muntele Athos.”

(Cuvinte ale sfinţilor români, pr. Narcis Stupcanu)