Râvna pentru Domnul Hristos

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, ediția a VI-a, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 314–315

„Iarăși zicea (Sfântul) Cuvios Vasile (de la Poiana Mărului) către ucenicul său (Sfântul Cuvios) Paisie (de la Neamț):

— Mai bine este să trăiești împreună cu un frate, să-ți cunoști slăbiciunea și măsura ta, să te căiești, să te rogi înaintea Domnului și să te cureți în toată ziua, prin harul lui Hristos, decât să porți în tine trufia și părerea de sine, să le ascunzi cu viclenie și să te hrănești cu traiul singuratic. [...] Schimnicia înainte de vreme este pricină de mândrie, după cuvântul Sfântului Varsanufie. Deci, dacă pe cel slab schimnicia îl duce la mândrie, atunci în ce se bizuie cel ce îndrăznește la această luptă singuratică? Nu este mai bine oare a păstra tăcerea în doi sau în trei pe drumul împărătesc? Petrecerea în viața de obște, după porunca Domnului, spunea marele stareț, dă monahului râvnă la tot lucrul, deși i se împotrivește satana. Aici nu au loc iubirea de sine și părtinirea, care, de obicei, stăpânesc pe cei ce trăiesc în singurătate. Celor ce au trăit la început în viața de sine li se pare grea viața de obște. De aceea, unii dintre ei zic: munca pentru noi înșine ne dădea râvnă și hărnicie; iar când lucrăm pentru frați, se ivesc numaidecât lenea și cârtirea. [...] Cel ce trăiește singuratic lucrează numai pentru sine, din iubire de sine. Iar cel ce trăiește în obște lucrează numai pentru Domnul, din iubire de Dumnezeu. De aceea, se cuvine ca noi, neputincioșii, să ținem calea împărătească, petrecând mai mulți la un loc. În felul acesta, și ispitele le vom birui, și de păcatul iubirii de sine ne vom izbăvi.

Așa îl învăța Sfântul Vasile, după călugărie, pe Cuviosul Paisie. Începând fericitul Paisie să primească în jurul său mai mulți frați, după sfatul starețului Vasile, duceau mare lipsă de preot. Deci îl rugau frații, cu lacrimi în ochi, pe Paisie să primească preoția, dar el nu voia, socotindu-se nevrednic. Atunci unii dintre bătrânii Muntelui Athos au zis cuviosului:

— Cum poți tu să înveți pe frați să asculte și să-și taie voia, când tu nu faci ascultare și respingi lacrimile atâtor oameni? Vădit lucru este că tu iubești voia ta și crezi minții tale mai mult decât vorbelor celor mai bătrâni cu anii și cu mintea. Oare tu nu știi unde duce neascultarea?

Auzind aceste cuvinte, Sfântul Paisie s-a supus voii părinților și a primit preoția.”

(Cuvinte ale sfinţilor români, pr. Narcis Stupcanu)