Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilia la Psalmul XXXII, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (2011), vol. 4, pp. 455-456 „Prin Duhul s-a întărit toată puterea cerească, adică tot ce este
08 Noi, 2026
Sfaturi care ne pregătesc de Judecată
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 375
„Pe fiii săi duhovnicești (Sf. Ier. Grigorie Dascălul) îi învăța, zicând:
– Cât avem vreme, să lucrăm cele bune. Să viețuim, după cum zice apostolul, cu înfrânare, cu dreptate și cu bună-credință. Că după ce ne vom duce de aici, nici un cuvânt de îndreptare nu ne va fi nouă către Cel ce ne va lua seama, precum nici cârmaciului, după ce se va îneca corabia, nici doctorului, după ce va muri bolnavul.
Apoi adăuga:
– Ce vom face, dar, va zice cineva? Să chemăm doctori iscusiți și care nu mint numele, pe Sfinții Părinți. Și auzind sfaturile lor, să ne plecăm lor și primind plasturii lor, să-i punem la rănile noastre. Mai ales că și rețetele se dau în limba noastră și în dar.
Iar despre cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, pe care însuși le-a tradus și le-a tipărit, spunea:
– Cât este de dulce vorba sfântului și cât folos poate să pricinuiască cititorilor, singuri cei ce le vor citi vor mărturisi. Că eu nu îndrăznesc a zice ceva, ca să nu micșorez cu gângăvia mea ființa lor sau a dulceții sau a folosului. Iar dacă Dumnezeu mă va ține sănătos în surghiun, ajutând El, cu rugăciunile sfântului voi mai scrie.
Altădată iarăși spunea:
– Precum nu am încetat, mai înainte de a mă sui pe scaunul mitropoliei, să mă silesc spre folosul neamului, după cum mărturisesc cărțile cele tipărite, așa și după ce m-am suit, așa și după ce m-am dus în surghiun. Așa, cu Dumnezeu să se zică, și aici, în Sfânta Mănăstire a Căldărușanilor fiind oprit, mă voi sili ca să se mai dea la lumină acest fel de cărți, spre slava lui Dumnezeu și folosul fraților. Că numai atât voiesc să trăiesc, cât să ajutorez Pravoslaviei și neamului și fraților, ca să poată cu înlesnire prin învățăturile sfinților să dobândească bunătățile cele veșnice.
Întorcându-se din surghiun în primăvara anului 1834, a început reparația Catedralei Mitropolitane. Dar cei din jurul său, văzându-l slab și bătrân, l-au întrebat:
– Înaltpreasfințite, dar când o să vezi catedrala terminată?
– Îmi ajunge să încep lucrarea - a răspuns el. Cred că urmașii neapărat vor sfârși-o.”
(Cuvinte ale sfinţilor români, pr. Narcis Stupcanu)
.jpg)
