Legenda Bisericii „Madona Dudu”
Nu departe de principalele obiective ale oraşului, vizavi de Muzeul de Istorie, se înalţă falnică cea mai mare biserică din Cetatea Băniei, Catedrala „Madona Dudu”. Pentru a justifica într-un fel numele ce i s-a dat, Maica Precista de la Dud, istoricul ei este legat de o frumoasă legendă. Aici a funcţionat primul spital de alienaţi mintal din Craiova şi tot în această locaţie este atestată documentar, pentru prima dată, prezenţa primei şcoli de cântăreţi din Craiova. Din fondurile Bisericii „Madona” a mai fost construită şi întreţinută o şcoală profesională de fete, iar prin diverse burse au fost întreţinuţi la şcolile Craiovei peste 250 de copii lipsiţi de posibilităţi. Printre bursierii Bisericii „Madona” putem aminti nume mari, precum Nicolae Titulescu sau Constantin Brâncuşi.
Într-o mică depresiune din centrul Craiovei, la vechea răscruce de drumuri care lega inima Olteniei de Drobeta-Turnu Severin şi Porţile de Fier, aşezată odinioară în mijlocul vieţii tumultoase a mahalalelor de negustori, în apropiere de Piaţa Veche, nu departe de principalele obiective ale oraşului, vizavi de Muzeul de Istorie, se înalţă falnică cea mai mare biserică din Cetatea Băniei, Catedrala „Madona Dudu”. De-a lungul timpului, biserica a suferit mai multe transformări, fiind de mai multe ori dărâmată şi apoi reconstruită din temelie. Deoarece aici au slujit episcopii de Râmnic, înainte de 1913, atunci când a fost reconstruită, Biserica Maica Precista de la Dud a avut şi rolul de catedrală episcopală.
Pentru a justifica într-un fel numele ce i s-a dat în veacul al XVIII-lea (Maica Precista de la Dud), istoricul ei se leagă de o frumoasă legendă: în livada ce se găsea la început pe locul bisericii, un negustor evreu a găsit, în desişul unui dud bătrân, o icoană a Maicii Domnului gravată pe lemn.
Icoana a dispărut de două ori pentru a nu fi vândută
Bătrânul evreu îşi vindea marfa ducându-se cu ea sub braţ pe la boierii şi pe la negustorii de seamă ai oraşului. Într-o zi, ostenit de a-şi fi deschis tolba prin casele muşteriilor, şi-a lăsat marfa acasă şi a plecat agale să se plimbe la marginea oraşului. A intrat omul în frumoasa livadă a Goianului de lângă Ududoiu cel Mare. Aici, printre ramurile unui dud bătrân, a zărit ceva strălucind. Nu mai stătu pe gânduri, se căţără în copac şi găsi acolo o frumoasă icoană de lemn a Maicii Domnului. Simţurile sale de negustor îl îndemnară să comercializeze icoana, fiind sigur că va obţine pe ea un preţ bun. Astfel, peste câteva zile, după ce s-a asigurat că nimeni nu mai întreabă de icoană, a socotit că a venit vremea să o vândă. Suindu-se în podul casei sale, căci acolo lăsase icoana, evreul nu a mai găsit nimic. Supărat, după o lungă plim-bare pe străzile oraşului, a mers la aceeaşi livadă pentru a se linişti. Dar aici, privind printre ramurile bătrânului dud, a văzut din nou icoana care parcă nici nu se clintise de acolo. Se sui repede, puse icoana în tolbă şi porni de-a dreptul la un hangiu care-i era muşteriu, spunându-i că are de vânzare o icoană foarte frumoasă pe care a adus-o tocmai de la Ierusalim. Hangiul ceru să vadă icoana, dar când evreul îşi deschise tolba, aceasta dispăruse.
Întorcându-se iarăşi la dud, icoana era la locul ei, de parcă nimeni nu ar fi mişcat-o de acolo. Atunci, încredinţându-se că-i semn dumnezeiesc, evreul a înştiinţat pe boierul Chiriac Găianu, proprietarul livezii, care se hotărî să facă aici, la dud, o biserică de lemn care să-i fie acoperământ sfintei icoane şi lăcaş de închinare pentru Maica Precista. De atunci, biserica ar purta hramul Maica Precista de la Dud, nume care s-a latinizat mai târziu, devenind „Madona Dudu”, data cinstitului praznic fiind fixată în ziua Adormirii Maicii Domnului.
Bolnavii primeau şi hrană din veniturile bisericii
În perioada 1758-1760, bisericuţa de lemn a fost înlocuită cu alta mai mare, zidită din piatră de negustorii hagii, Gheorghe Ioan şi Constantin Fotescu. Biserica a fost construită în stil brâncovenesc, cu abside pentru strane şi tindă cu stâlpi de piatră înfloraţi cu frunze de acant. Lăcaşul era prevăzut cu trei turle: una deasupra naosului şi două deasupra pronaosului. Biserica Maica Precista de la Dud a fost construită în imediata apropiere a târgului Craiovei, situat în vâlceaua largă şi plină de izvoare din apropierea Pieţei Elca. Cei doi boieri au înzestrat frumoasa biserică cu odoare, moşii (Maglavitu - Mehedinţi şi Mărăcinul - Dolj), vii şi ţigani, moară la Jiu şi multe prăvălii în Craiova.
Ctitorii au construit aici câteva chilii în care a funcţionat primul spital de alienaţi mintal din Craiova, spital consemnat şi în hrisovul domnitorului Alexandru Ipsilanti, din 18 martie 1778. Din hrisovul domnitorului Caragea de la 1813 reiese că bolnavii primeau aici, pe lângă odihnă, şi hrană din veniturile bisericii. În 1879, la Biserica „Madona” a funcţionat un ospiciu medical cu program regulat, al cărui medic era plătit din veniturile bisericii. În 1892, Epitropia bisericii a ridicat pe Strada Amaradia un sanatoriu modern. Astăzi, în vechea clădire a sanatoriului funcţionează Colegiul Naţional „Gheorghe Chiţu”, fostul liceu pedagogic.
Tot din contribuţia Bisericii „Madona Dudu” au luat fiinţă şi au fost susţinute mai multe şcoli, una dintre ele funcţionând chiar în chiliile bisericii, altele în afara oraşului. Una dintre aceste şcoli este şi cea din satul doljean Zănoaga.
Focurile care au mistuit biserica
Între anii 1800 şi 1801, oraşul Craiova a trecut prin clipe de coşmar, fiind incendiată de ostaşii turci conduşi de paşa Pasvanoglu de Vidin şi de cârjanii paşei Cara Mustafa. De acest dezastru nu a scăpat nici Biserica „Madona Dudu”. O însemnare de la Zamfirache Ralli spunea: „Oraşul nostru şi ticăloasa Craiovă, care se împodobise cu case mari şi frumoase, astăzi este pulbere şi cenuşe”. În Biserica Maica Precista, „până la altar, au fost trei focuri”, în care ardeau jilţurile, amvonul şi sfintele icoanele. Fumul provocat de incendiu a deteriorat pictura, iar chiliile au fost complet distruse. Din acest dezastru a scăpat doar icoana Maicii Domnului pe care o găsise negustorul evreu în dud.
Biserica construită de hagii Gheorghe Ioan şi Constantin Fotescu a dăinuit până în anul 1841. Cutremurul din 1838 i-a produs grave stricăciuni, crăpând-o în patru locuri şi distrugându-i zidul de la catapeteasmă. Nemaiputând fi recuperată, ea a fost dărâmată din temelie şi reclădită în următorii şase ani de după cutremur de un arhitect chemat special de la Viena, de către boierul Iordache Otetelişanu. Biserica „Madona” îmbrăca acum o nouă haină, fiind construită în stil baroc.
În Biserica „Madona”, la praznicul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel din anul 1859, a fost prezent şi domnitorul A. I. Cuza, fiind primit de preoţii slujitori cu Sfânta Evanghelie. În 1877, biserica a fost vizitată şi de regele Ferdinand.
Reconstruită din temelie pentru a treia oară
În 1913, vechiul aşezământ a fost din nou dărâmat, ridicându-se astfel actuala biserică. Motivul pentru care a fost reconstruită era, de data aceasta, legat de spaţiu, dorindu-se o biserică mai mare, mai spaţioasă. Lucrările au fost întrerupte din cauza evenimentelor legate de Primul Război Mondial, fondurile bisericii fiind direcţionate către orfanii şi văduvele de război. Lucrările au fost reluate abia în 1928, după un nou proiect întocmit de arhitectul Ion D. Traianescu. Între anii 1938-1942, biserica este împodobită cu pictură murală executată în frescă de cunoscutul pictor D. Norocea, ajutat de 11 ucenici ale căror nume se găsesc incripţionate în tinda bisericii. Mobilierul şi catapeteasma sunt făcute din lemn de stejar masiv, executate de marele artist Constantin Brâncuşi, pe când era elev la Şcoala de Arte şi Meserii din oraş.
Biserica a fost sfinţită de către mitropolitul Nifon Criveanul, la eveniment luând parte şi regele Mihai, împreună cu mama sa, regina Elena.
▲ „A făcut pe plan local mai mult decât trei ministere la un loc”
Din fondurile Bisericii „Madona” a mai fost construită şi întreţinută şi o şcoală profesională de fete, cu profil de ţesătorie, în anul 1862. Tot cu ajutorul bisericii au fost întreţinuţi, prin diverse burse, la şcolile Craiovei, peste 250 de copii lipsiţi de posibilităţi. Printre bursierii Bisericii „Madona” putem aminti nume mari, precum Nicolae Titulescu, Constantin Brâncuşi, Gheorghe şi Nicolae Siseşti, C. Leca şi alţii. De sprijinul Bisericii „Madona” a mai beneficiat şi comunitatea ortodoxă de la Paris.
De asemenea, Epitropia bisericii a sprijinit Primăria Craiovei pentru lucrările de modernizare a structurilor urbane, suplimentând bugetul acesteia. Despre prezenţa Bisericii „Madona” în viaţa oraşului Craiova, marele istoric Nicolae Iorga spunea: „Aşezământul «Madona Dudu» a făcut pe plan local mai mult decât trei ministere la un loc”, referindu-se aici la Ministerul Învăţământului, al Sănătăţii şi al Lucrărilor Publice.
Tot cu suportul Bisericii „Madona” au fost întreţinute şase biserici din oraş: „Sfântul Ioan Hera”, Dorobănţia, Brânduşa, „Sfântul Mina”, Postelnicu Fir, Hagi Eniş, şi Biserica Tatu din Bucureşti. Toate aceste fapte caritabile au fost posibile până la data de 22 decembrie 1949, atunci când, prin hotărârea Consiliului de Miniştri, Fundaţia „Aşezământul Maica Domnului Dudu” se desfiinţează, toate averile trecând în patrimoniul statului.
În anul 1988, sub directa coordonare a mitropolitului Nestor Vornicescu, au început lucrările de restaurare a picturii şi a mobilierul bisericii, slujba de resfinţire având loc la data de 21 noiembrie 1989.
Astăzi, Biserica Maica Precista de la Dud este paraclis mitropolitan.
▲ Şcoala de psaltichie de la Biserica „Madona Dudu”
Reforma hrisantică a adus cu sine înfiinţarea unor şcoli speciale, destinate pregătirii cântăreţilor de strană, la Bucureşti, Craiova, Iaşi etc. După ce, la numai doi ani de la reforma hrisantică, a luat fiinţă prima şcoală de psaltichie la Bucureşti, unde se învăţa sistema nouă adusă de către Petre Efesiu de la Constantinopol, nu a trecut mult şi acelaşi lucru s-a petrecut şi în Craiova. Biserica „Madona” a fost prima locaţie în care este atestată documentar prezenţa unei şcoli de cântăreţi din Craiova. Şcoala a fost înfiinţată în anul 1819, fiind destinată formării cântăreţilor de strană pentru bisericile din Craiova şi din judeţul Dolj. Profesorul şcolii, de origine grec, era plătit din fondurile bisericii.
Şcoala de la Biserica Maica Precista de la Dud este una dintre primele instituţii de învăţământ bisericesc din ţară care a contribuit la generalizarea muzicii psaltice de origine bizantină în Biserica din Oltenia.