Licopenul din roșii, un adevărat elixir al tinereții
Indiferent de forme, sferice, alungite sau turtite şi cu nuanţe diferite, fie roşii, roze, portocalii sau galbene, tomatele ne atrag prin gustul lor plăcut şi apetisant, datorat echilibrului din compoziţie între zaharuri, acizi organici şi unele arome specifice. Valoarea lor alimentară şi terapeutică este dată de proprietăţile mineralizante, vitaminizante, detoxifiante, diuretice, laxative, alcalinizante şi catalitice, mai puţin trofice şi energetice.
Importanţa alimentară şi terapeutică a roşiilor este datorată conţinutului bogat în vitamine, glucide, acizi organici, săruri minerale şi elemente energetice. Acest conţinut variază în funcţie de soi, zona de cultură, condiţiile climatice variabile de la an la an şi de tehnologia de cultivare.
Pe lângă conţinutul în apă biologică (94%), tomatele au zaharuri solubile (glucoză, fructoză, zaharoză), acizi organici (malic, pectic, citric), substanţe pectice, vitamine (C, A, B1, B2, B5, B6, E, K, PP) şi multe săruri minerale (mai mult potasiu, apoi, fier, fosfor, magneziu, calciu, seleniu, aluminiu, iod etc.). Valoarea energetică este relativ redusă (20 kcal la 100 g fructe).
În verile însorite şi calde se sintetizează mai mult licopen, iar fructele capătă o culoare roşie mai intensă. Pasta de tomate roşii este cea mai bogată sursă de licopen, iar cea de tomate galbene este bogată în caroten.
Acţiunile tămăduitoare sunt explicate prin bogăţia unor componente chimice din fructe. În primul rând, trebuie menţionat conţinutul ridicat în antioxidanţi cum sunt pigmenţii carotenoizi (licopen şi beta-caroten) şi anumite vitamine (C, E, A) care anihilează radicalii liberi, acei generatori de boli degenerative grave (cancere, cardiovasculare, diabetice). Astfel, fructele proaspete, sucul şi pasta de roşii blochează oxidările din organism, care predispun corpul la îmbolnăvire şi la îmbătrânire prematură.
Numeroase date experimentale au dovedit că licopenul şi vitaminele, cu proprietăţi antioxidante, contribuie la evitarea apariţiei multor forme de cancer, mai ales a cancerului de prostată, precum şi a cancerelor de sân, ovarian, gastric, pancreatic, colorectal, pulmonar, faringian, esofagian, oral şi cervical.
Datorită prezenţei licopenului, a sărurilor de potasiu şi a vitaminelor naturale antiinflamatoare, consumul de tomate are efecte remarcabile în prevenirea şi combaterea hipertensiunii arteriale, ischemiei şi aritmiei cardiace, atacului cerebral, accidentelor vasculare cerebrale, trombozelor. Prin scăderea colesterolului rău (LDL) din sânge se evită formarea plăcilor de aterom în interiorul arterelor.
Aceste efecte ale tomatelor explică faptul că locuitorii din zona mediteraneană, mari consumatori de legume, au o frecvenţă mult mai redusă de boli cardiovasculare comparativ cu locuitorii consumatori de carne din alte zone.
Reglarea nivelului glicemiei din sânge se realizează prin sursa bogată de crom existentă în fructe, care reduce riscul diabetului zaharat şi pofta de alimente dulci.
Protejarea împotriva bolilor hepatice este datorată bogăţiei în clor şi sulf, care ajută la vindecarea ficatului în cazul steatozei hepatice, dar şi prin dizolvarea calculilor biliari. Atât roşiile proaspete, cât şi formele prelucrate sunt eficiente în prevenirea şi combaterea unor afecţiuni digestive (intoxicaţii, constipaţii, enterite, inflamaţii ale tractului digestiv). În cazul lipsei poftei de mâncare, stimulează sucurile gastrice şi secreţia pancreatică, cu efecte paralele în anemii, avitaminoze şi demineralizări.
Sănătatea sistemului osos este menținută prin regenerarea ţesuturilor, întărirea oaselor, îmbunătăţirea masei osoase, protejarea articulaţiilor şi evitarea osteopeniei, a osteoporozei şi a fracturilor, datorită bogăţiei tomatelor în polifenoli, vitamina K şi săruri de calciu.
Tomatele sunt sărace în grăsimi saturate şi conţin multă apă şi fibre care suprimă senzaţia de foame şi sete, fiind indicate în curele de slăbire. În plus, stimulează sinteza hormonului numit leptina, responsabil cu controlul apetitului.
(Din arhiva de articole a prof. univ. dr. Constantin Milică)