Lidia Stăniloae evocată la șapte ani de la plecarea în veșnicie
Într-un cadru cald și receptiv, în prezența unui public numeros, scriitoarea Lidia Ionescu Stăniloae (8 octombrie 1933 - 17 februarie 2017) a fost evocată joi, 15 februarie, la Librăria Sophia din București, cu prilejul împlinirii a șapte ani de la trecerea sa la Domnul. Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, eseistul Marius Vasileanu, jurnalistul Răzvan Bucuroiu, precum și fiul celei evocate, Dumitru Horia Ionescu, au depănat amintiri, au punctat momente și întâlniri memorabile avute cu Lidia Stăniloae, au creionat împreună portretul unei mari doamne a culturii și Ortodoxiei române.
În deschiderea întâlnirii moderate de Marius Vasileanu a vorbit Preasfințitul Părinte Episcop Varlaam Ploieșteanul, din al cărui cuvânt spicuim: „Pentru mine, comemorarea aceasta este, de fapt, o sărbătoare, întrucât are loc într-un context foarte fericit, al apropiatei canonizări a venerabilului profesor al teologiei noastre, Părintele Dumitru Stăniloae, de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Astăzi, 15 februarie, fiind și Ziua națională a lecturii, întâlnirea aceasta este și o invitație de a citi opera Lidiei Stăniloae, care este foarte variată, de la poezie la eseu, de la biografie și proză la teologie, și care este o lectură foarte captivantă. În lumea teologilor, Lidia Stăniloae era o legendă încă de pe vremea studenției mele, în ultimul deceniu al fostului regim, și această importanță venea din familia din care descindea. Am întâlnit-o după 1989, ea locuind din 1984 la Freiburg, în Germania. Am întâlnit-o în Moldova, la mănăstiri, dar și în cadrul vizitelor pe care le făcea împreună cu Dumitraș Mitropolitului Moldovei de atunci, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Am avut și onoarea de a participa la prânz și la cină de câteva ori în acest context”.
Preasfințitul Părinte Varlaam a povestit că relația de prietenie s-a întărit și mai mult după 2009, când a avut ocazia să se întâlnească de mai multe ori cu fiica părintelui Stăniloae. Ierarhul a subliniat că familiile foștilor deținuți politici au fost marcate de suferință, arătând apoi valențele operei celei evocate: „Cartea «Grădinile Părintelui Victorin» este ceva care ne leagă, fiind vorba de Mănăstirea Sihăstria și de fostul stareț Victorin, cel care a transformat schitul sărăcăcios de odinioară într-o mănăstire cu grădini superbe și livezi, iar de la această imagine a Mănăstirii Sihăstria, ca model pentru toate mănăstirile din țara noastră, autoarea formulează o metaforă a grădinii Raiului alcătuită din grădinile fiecărei mănăstiri în parte, de unde și expresia că România este o grădină a Maicii Domnului”. Preasfințitul Părinte Episcop a subliniat și valoarea poeziei scrise de Lidia Stăniloae, arătând afinitățile acesteia cu lirica lui Tudor Arghezi și Vasile Voiculescu. „În contextul pregătirii canonizării Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae, cea mai valoroasă dintre scrierile Lidiei Stăniloae este cartea «Lumina faptei din lumina Cuvântului. Împreună cu tatăl meu, Dumitru Stăniloae», care conține o seamă de mărturii pe care numai ea le putea deține în calitate de fiică a Părintelui Stăniloae. (...) Păstrez cu sfințenie amintirea prieteniei cu Lidia Stăniloae”, a mai spus Preasfințitul Părinte Varlaam.
Consilierul patriarhal Vasile Bănescu a vorbit despre întâlnirile sale cu Lidia Stăniloae, arătând că „venea nu doar în vizită în România, ci și să grădinărească memoria ilustrului său tată. Prima dată am întâlnit-o în 2010, când a descins la Editurile Patriarhiei, unde lucram atunci, alături de Dragoș Vlădescu, cel care a fost foarte implicat în editarea operei teologului Dumitru Stăniloae, în variantă înnoită, operă care s-a bucurat de întreaga atenție a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel”. Vasile Bănescu a mai spus: „Întâlnirea cu domnia sa era una care impunea, în ciuda modestiei. Nu avea un aer de superioritate, era realmente un om care se vedea că, deși locuia în străinătate, trăia cu rădăcinile înfipte în România; era un om al exilului asumat, încercând să facă multe lucruri pentru Biserica noastră acolo unde s-a aflat”. Realizatorul de emisiuni de la TRINITAS TV a mai vorbit despre prieteniile Lidiei Stăniloae cu personalități ale lumii occidentale, dar și cu ierarhi ai Bisericii noastre. De asemenea, a subliniat o parte dintre calitățile umane ale celei evocate: „Ce mă impresiona mult era marea solicitudine de care dădea dovadă, efectiv îi păsa de celălalt, era o persoană foarte grijulie. (...) Ne-am întâlnit și în multe emisiuni de la TRINITAS TV, unde putea aborda orice temă, era un om de știință, dar și un umanist cu o cultură vastă, era fizician, literat, poet, dar și teolog, pentru că asimilase și teologia în casa părintelui său. Asimilase însă și dragostea de românitate, iubea tot ce era românesc, și ca simțire filocalică, dar și din perspectiva patrimoniului românesc”.
Recunoscător pentru includerea „în acest pluton memorialistic”, omul de presă Răzvan Bucuroiu a subliniat că Lidia Stăniloae se încadrează într-o serie a femeilor model ale Ortodoxiei române, adevărate conștiințe duhovnicești, așa cum au fost pedagogul Anastasia Popescu și artista Silvia Radu. „Lidia Stăniloae a lăsat o amprentă importantă asupra vieții noastre spirituale și culturale din ultimii 25 de ani. (...) Este foarte greu să te numești Stăniloae și să fii tu însuți, la fel cum e foarte ușor să dezertezi de sub acoperământul unui nume. «Doamna Lidia», cum îmi plăcea să-i spun, a avut forța de a se defini și de a continua ceea ce se numește etosul românesc”, a spus Răzvan Bucuroiu. Amintind despre „Cartea familiei Stăniloae”, care cuprinde dialoguri realizate cu Dumitru Horia Ionescu, a spus că „această saga a familiei Stăniloae se suprapune peste istoria poporului român, cu momentele de împlinire și cele dramatice”.
Dumitru Horia Ionescu a mulțumit celor prezenți și s-a arătat bucuros că mama sa a fost evocată atât de frumos. „Eu acum trăiesc un fel de voluptate a memoriei”, a spus el, arătând cât de important este faptul că putem să povestim despre anumite lucruri petrecute în comunism, când atâtea libertăți erau interzise, inclusiv aceea de a locui acolo unde dorești. Fiul Lidiei Stăniloae a rememorat anumite momente importante din viața mamei sale, printre care și acesta: „În 1984, vorbeam cu mama despre ce ar putea fi peste 40 de ani, în 2024, gândindu-ne că în urmă cu 40 de ani, în 1944, era vorba de război... Dar iată că Domnul a făcut ca lucrurile să se schimbe într-un mod cu totul deosebit”.
Marius Vasileanu, moderatorul întâlnirii, a punctat calitățile intelectuale, morale și umane ale Lidiei Stăniloae și a spus că modul în care a fost evocată de către apropiații familiei „ar trebui să fie unul emblematic atunci când ne gândim la cei care au suferit în închisorile comuniste”, subliniind că n-ar trebui să uităm acel timp în care nu doar cei închiși au avut de suferit, ci și membrii familiei lor, ale căror destine au fost deturnate de cele mai multe ori de la cursul lor firesc.
Au fost și câteva intervenții din public la finalul întâlnirii. Preotul Dumitru Florea a povestit despre prietenia legată cu Lidia Stăniloae, pe care a întâlnit-o pe când era student în ultimul an la Facultatea de Teologie din București și a povestit cu emoție despre bunătatea și compasiunea pe care le arăta totdeauna celor din jur distinsa intelectuală.
Mâine, 17 februarie 2024, în ziua împlinirii celor șapte ani de când s-a mutat la cele veșnice, la Mănăstirea Cernica va fi săvârșită o slujbă de pomenire la mormântul Lidiei Stăniloae.