Limba română, tinerii şi globalizarea

De la Revoluţie încoace, limba românească este evident marcată de efectele a ceea ce se numeşte globalizare lingvistică şi anglicizare - două fenomene actuale, cu tendinţe de internaţionalizare. Fiind martorii a ceea ce a ajuns limba noastră astăzi, nu putem decât să ne alarmăm şi să luăm măsuri, mai ales dacă avem în minte ceea ce Eminescu spunea: "Limba este însăşi floarea sufletului etnic al românimii".

La o primă vedere, Şerban Florea, elev în clasa a IX-a, se înţelege bine cu străbunica lui de 70 de ani. În realitate, cei doi nu prea vorbesc. Când adolescentul ar vrea să-i spună una-alta bătrânei, aceasta fie are închis aparatul auditiv, fie "urechelniţa", cum îi zice ea, e setată prost şi îi provoacă numai furnicături pe la timpane. De multe ori stau unul în faţa celuilalt, fără să îşi spună nici un cuvânt. Străbunica gârbovită, cu o broboadă neagră pe cap, Şerban înalt şi slab, cu şapca pe o parte. Deşi rude, sunt doi oameni din două epoci diferite, care nu reuşesc să-şi transmită verbal, reciproc, prea multe. În rarele momente în care cei doi schimbă replici, comunicarea este îngreunată de imposibilitatea strănepotului de a se exprima pe înţelesul străbunicii sale. Nici replica din viaţa reală a messengerului, născocită de tânăr - cu ajutorul unei bucăţi de hârtie şi al unui pix - nu le este de mare ajutor. "Ce-ai vrut să scrii aici, mamaie, întreabă femeia: "Akm e mai greu la shkoala, nu mai k p vremurile knd erai matale"." Un limbaj "neoficial" Ana Istrate şi Ingrid Popa sunt două liceene, bune prietene. Fetele se recomandă ca "vorbăreţe profesioniste", şi asta pentru că, spun ele, pălăvrăgesc de dimineaţa până seara una cu cealaltă. Au inventat chiar un limbaj special, în care au inclus o serie de cuvinte, imposibil de găsit în vreun dicţionar. "E foarte tare invenţia asta a noastră. Când suntem în cercul de prieteni, e funny, pentru că nu înţeleg nimic din ce vorbim, şi-atunci fac nişte mutre... E caterincă, frate! Cuvintele sună diferit, par dintr-o altă limbă. De fiecare dată, când mai producem câte un cuvânt sau o expresie, le testăm pe seama lor, să vedem dacă sunt suficient de bine codate. Ne amuză chestia asta, dar ne oferă şi o siguranţă, pentru că ne izolează când vrem noi de tot ce se întâmplă în jur", este de părere Ingrid. Cele două prietene nu sunt singurele reprezentante ale tinerei generaţii care folosesc această gamă personalizată de "cunoştinţe" lingvistice. Astfel de cuvinte inventate sunt folosite de adolescenţii din întreaga lume, doar că variază de la ţară la ţară. Acest fenomen nu este unul de dată recentă şi, potrivit lingviştilor, toate generaţiile de adolescenţi şi-au creat, la vremea lor, propriul limbaj "neoficial", din dorinţa de a fi altfel, din plictis sau pentru amuzament. "A ajuns să vorbească ca pe mess" David Beşleagă este elev în clasa a VIII-a şi stă în medie, pe zi, patru ore în faţa calculatorului. În plus, băiatul este şi un mare consumator al programelor de televiziune. În schimb, nu-i place deloc să citească cărţi. De când tatăl i-a murit şi mama i-a plecat la muncă în străinătate, copilul a rămas în grija bunicii. E un singuratic. Nu vorbeşte mult. Răspunde eliptic, doar când este întrebat. "Nu mă pot înţelege cu el. Scot cuvintele cu cleştele din gura lui. A ajuns să vorbească aşa cum scrie pe mess, cu prescurtări şi cu abrevieri. Este foarte greu cu el. Are un vocabular sărac, nu scrie corect. Nu vă spun că şi la şcoală este mereu depunctat la teze sau la extemporale, pentru că a început să scrie şi acolo tot aşa. Nu ştiu ce să mă mai fac", îşi arată îngrijorarea Violeta Teacă, bunica lui David. Potrivit ultimelor studii, efectuate în cadrul unui grup de copii dependenţi de messenger, specialiştii au concluzionat că aceştia sufereau de grave tulburări de comportament, precum scăderea randamentului şcolar, izolare, apatie. Limba română în contextul globalizării De la Revoluţie încoace, limba română este evident marcată de efectele a ceea ce se numeşte globalizare lingvistică şi anglicizare. Despre cele două concepte, relativ noi, lingviştii spun că relansează o problemă mai veche a domeniului în care aceştia activează (având în vedere contextul socio-economic pe care îl parcurge ţara noastră), şi anume raportul limbă-societate. Pe scurt, globalizarea lingvistică şi anglicizarea au devenit două fenomene actuale, care au tendinţa să se internaţionalizeze. Termeni precum "fun", "trendy", "must-have", "ok", "fashion", "boring", "happy", "dressing", "freaky", "job", "fresh" au devenit deja o obişnuinţă în limbajul tinerilor, şi nu numai al lor. Cât priveşte alte expresii sau cuvinte folosite în mod uzual de adolescenţi, exemplificările nu îşi au rostul aici, zgârie timpanul şi le auzim cu toţii în fiecare zi. Asemenea mileniului în care trăim, şi cuvintele par fără răsuflare. Lipsite de expresivitate, inerte, ciuntite, repezite, sunt pe zi ce trece tot mai ignorate. Au ajuns simple ambalaje, uneori greu de decriptat, incapabile să exprime sentimentele, trăirile, emoţiile omului modern, amăgit de tehnologia pe care nu mai reuşeşte să o controleze. Cât priveşte viitorul... să ne dorim şi să îngăduim ca doamna limbă română să dăinuiască! " Nu mă pot înţelege cu nepotul meu. Scot cuvintele cu cleştele din gura lui. A ajuns să vorbească ca pe mess, cu prescurtări, cu abrevieri. Este foarte greu cu el. Are un vocabular sărac, nu scrie corect. Nu vă spun că şi la şcoală este mereu depunctat la teze sau la extemporale pentru că a început să scrie şi acolo ca pe mess. Nu ştiu ce să mă mai fac." Violeta Teacă, bunică