Liturgice: De ce se folosesc lumânări şi candele în cultul ortodox?

Începutul practicii arderii lumânărilor în cult este legat de situaţia specială a creştinilor din primele secole, care, din cauza persecuţiilor, se rugau în catacombe, în case sau camere ascunse, unde trebuiau să aprindă lumânări sau candele pentru a putea săvârşi cultul divin. Începând cu secolul al III-lea, avem şi mărturii istorice scrise care atestă întrebuinţarea lumânărilor şi la slujba înmormântării martirilor. Printre slujitorii clerului inferior din acea vreme este menţionat acolutul, care avea între sarcinile sale şi pe aceea de a aprinde lumânările în biserică.

Semnificaţia complexă a însoţirii luminii cu rugăciunea se remarcă în utilizarea lumânărilor şi candelelor la Sfânta Liturghie, la oficierea Sfintelor Taine şi a oricăror slujbe religioase în biserică, dar şi în casa credincioşilor, indiferent dacă este noapte sau zi şi razele soarelui luminează suficient locul rugăciunii. De asemenea, lumina însoţeşte creştinul ortodox de la începutul vieţii creştine, în momentul primirii Sfântului Botez, trecând prin momentele împărtăşirii cu Sfintele Taine până la înmormântare şi, în chip simbolic, după aceasta, prin luminile ce se aprind la rugăciunile de pomenire şi la mormintele celor adormiţi.