Luca 11, 1-10

„În vremea aceea, fiind Iisus într-un loc și rugându-se, când a încetat, unul dintre ucenicii Săi a zis către Dânsul: Doamne, învață-ne să ne rugăm, cum a învățat și Ioan pe ucenicii lui. Atunci Iisus le-a zis: când vă rugați să ziceți: Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău. Vie împărăția Ta. Facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă, dă-ne-o nouă în fiecare zi. Și ne iartă nouă păcatele noastre, precum și noi iertăm tuturor celor care ne greșesc nouă. Și nu ne duce pe noi în ispită; ci ne izbăvește de cel rău. Apoi a zis către ei: Dacă cineva dintre voi va avea un prieten și se duce la el în miezul nopții și-i va spune: prietene, dă-mi împrumut trei pâini, căci a venit de la drum un prieten la mine și n-am ce să-i pun înainte; iar cel dinăuntru va răspunde: nu mă da de osteneală!, acum ușa este încuiată și copiii mei sunt în așternut cu mine; nu pot să mă scol să-ți dau. Zic vouă: chiar de nu s-ar scula să-i dea în puterea prieteniei, tot are să se scoale, silit de îndrăzneala lui, și-i va da cât îi trebuie. Drept aceea vă spun vouă: cereți și se va da vouă; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Pentru că oricine cere va lua; și cine caută va găsi; și celui care bate, i se va deschide.”