Luca 12, 2-12 (Încurajarea ucenicilor)
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Nimic nu este acoperit care să nu se descopere și nimic ascuns care să nu se cunoască. De aceea, câte ați spus la întuneric se vor auzi la lumină; și ceea ce ați vorbit la ureche, în odăi, se va vesti de pe acoperișuri. Dar vă spun vouă, prietenii Mei: Nu vă temeți de cei care ucid trupul și după aceasta n-au ce să mai facă. Vă voi arăta însă de cine să vă temeți: Temeți-vă de acela care, după moarte, are putere să vă arunce în gheena; da, vă zic vouă, de acela să vă temeți. Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Și nici una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu; ci și perii capului vostru, toți sunt numărați. Nu vă temeți; voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii. Și zic vouă: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, și Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Oricui va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, i se va ierta; dar celui ce va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta. Iar când vă vor duce în sinagogi și la dregători și la stăpâniri, nu vă îngrijiți cum sau ce veți răspunde, sau ce veți zice, că Duhul Sfânt vă va învăța chiar în ceasul acela ce trebuie să spuneți.”
Nu vă temeți!
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilia la Psalmul XXXVI, VIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1986), vol. 17, p. 273
„Nu orice frică este bună și mântuitoare; dimpotrivă, este și o frică vrăjmașă, pentru care profetul se roagă să nu fie în sufletul lui, zicând: De la frica vrăjmașă scoate sufletul meu (Psalmi 63, 1). Da, frica vrăjmașă este aceea care ne bagă în suflet spaima de moarte, aceea care ne face să ne plecăm în fața persoanelor cu rang mare. Cum va putea, oare, cel care se teme de acestea să se împotrivească păcatului până la moarte în vreme de mucenicie și să plătească ce este dator Domnului, Care a murit pentru noi și a înviat? Și cel care se teme de demoni are frică vrăjmașă în el. Pe scurt, o astfel de frică pare a fi o patimă care este vlăstar al necredinței. Nici un om care crede că are lângă el un ajutor puternic nu se teme de cei ce încearcă să-l turbure.”
Sfântul Vasile cel Mare, Regulile morale, Reg. 63, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, p. 159
„Creștinul nu trebuie să aibă teamă și în situații de mare neliniște să nu se îndepărteze de încrederea în Dumnezeu; ci să aibă curaj, ca și cum Hristos este prezent și-l îndrumă în cele din situația respectivă și-l întărește pentru toate; iar Sfântul Duh îl învață până și răspunsul pe care trebuie să-l dea vrăjmașului.”
Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului, Istoria Bisericească, Cartea a IV-a, 17, 3, în Părinți și Scriitori Bisericești (1995), vol. 44, p. 172
„Căci un suflet aprins de râvnă dumnezeiască nu se înfricoșează de nimic omenesc și socotește frica fiind ceva de râs și ca o jucărie.”
(Pr. Narcis Stupcanu)