Luca 18, 15-17; 26-30
„În vremea aceea aduceau la Iisus pruncii, ca să Se atingă de ei. Iar ucenicii, văzând, îi certau. Dar Iisus i-a chemat la Sine, zicând: Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca aceștia. Adevărat grăiesc vouă: Cine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un prunc, nu va intra în ea. Zis-au cei ce ascultau: Și cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu. Iar Petru a zis: Iată, noi, lăsând toate ale noastre, am urmat Ție. Și El le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nici unul care a lăsat casă, sau femeie, sau frați, sau părinți sau copii pentru Împărăția lui Dumnezeu și să nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul ce va să vină, viață veșnică.”
Ce este viața veșnică?
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Fragmente din Cărțile 7 și 8, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 746
„Viața veșnică este rodul și încununarea credinței în Hristos, și aceasta nu vine altfel sufletului omenesc. Căci dacă toți înviem pentru Hristos, toți înviem în Hristos. Iar viața adevărată nu este decât a viețui fără sfârșit în fericire. Căci arată că învierea spre pedeapsă nu se deosebește întru nimic de moarte. Iar de vede cineva murind și pe sfinții care au primit făgăduințele vieții, aceasta nu este decât un accident. Pentru timpul de acum s-a rezervat arătarea harului, nu ca o prezență parțială, ci în toți sfinții neîncetat încă înainte de moarte, căci și ei gustă puțin moartea, până la învierea de obște. Atunci toți se vor bucura de toate bunătățile. Spunând deci Mântuitorul: Chiar dacă va muri, va trăi (Ioan 11, 25), nu desființează moartea în veacul acesta, ci o lasă să acționeze împotriva celor credincioși numai ca un accident. Pentru că, pentru timpul cuvenit, s-a rezervat harul învierii.”
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Fragmente din Cărțile 7 și 8, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 727-728
„(...) celor ce vor urma Lui (Hristos) le va dărui viață veșnică (Ioan 10, 28), și aceia nu vor mai fi supuși morții sau stricăciunii și chinurilor aduse de judecata asupra celor ce au păcătuit. Prin faptul că le dă viață, arată că El este Viața prin fire și că El le dăruiește aceasta din Sine Însuși, și nu primind-o de la altul. Iar prin viața veșnică nu înțelegem o mare durată temporală, de care se vor împărtăși toți după înviere, buni și răi, ci viețuirea în fericire. Putem înțelege prin viața veșnică și binecuvântarea tainică prin care Hristos ne sădește viața Lui, prin împărtășirea de trupul Său, dată credincioșilor, după spusa: Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică (Ioan 6, 54).”