Luca 9, 23-27 (Urmarea lui Hristos)
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în toate zilele și să-Mi urmeze Mie; căci cine va voi să-și scape viața o va pierde; iar cine-și va pierde viața pentru Mine, acela o va mântui. Căci ce folosește omului dacă va câștiga lumea toată, iar pe sine se va pierde sau se va păgubi? Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, Se va rușina de el și Fiul Omului când va veni întru slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri. Cu adevărat însă vă spun vouă: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.”
Ce este viața și cum o trăim
Sfântul Vasile cel Mare, Epistole, epistola 293, în Părinți și Scriitori Bisericești (2010), vol. 3, p. 462
„La cei care-și schimbă ușor gândurile e cu totul firesc ca viața să fie ea însăși lipsită de ordine, dar cei ale căror planuri sunt hotărâte, statornice și mereu aceleași e de așteptat să ducă o viață conformă principiilor lor. Într-adevăr, nu stă în puterea corăbierului să poată liniști valurile când vrea, dar e foarte ușor să ne facem o viață tihnită și fără valuri dacă vom ști să reducem la tăcere zgomotele pe care patimile le ridică în noi și dacă ajutăm voinței să fie mai tare decât tot ce poate veni din afară. Pentru că nici pierderile, nici bolile, nici alte greutăți ale vieții nu-l vor putea atinge pe omul virtuos atâta vreme cât își va ține cugetul destul de sus, încât să poată păși pe urmele lui Dumnezeu, să-și îndrepte privirea spre viitor și să stăpânească ușor și cu iscusință furtuna care se ridică de pe pământ. Într-adevăr, despre cei pe care i-au înlănțuit puternic grijile vieții s-ar putea spune că, asemenea unor păsări care în zadar poartă aripi, se târăsc pe jos ca niște dobitoace.”
Metodiu de Olimp, Banchetul sau despre castitate, Discursul VIII: Thecla, I, Părinți și Scriitori Bisericești (1984), vol. 10, pp. 87-88
„Înțelepții au spus, pe bună dreptate, că viața noastră este o piesă de teatru; noi intrăm în viață pentru a ne susține rolul în drama Adevărului, pentru a pleda pentru sfințenie, iar adversarii noștri sunt diavolul și demonii. Se cuvine, deci, să ținem capul sus și să ne avântăm către cer, să evităm mai mult decât au evitat navigatorii sirenele, despre care vorbește Homer, încântarea lor.”
Sfântul Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic sau despre învățământul religios, cap. 35, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 334
„Întocmai ca şi cei ce s-au rătăcit prin întortocherile unui labirint şi care nu mai ştiu ieşi din numeroasele cotituri ale edificiului dacă nu se țin cu mâinile de spatele unuia care cunoaşte locurile şi dacă nu păşesc pe urmele aceluia până se văd afară, altfel dacă nu-l urmează, nu vor putea nicicum ieşi, tot aşa să ne închipuim şi viața aceasta un labirint, prin care omul nu se poate descurca şi din care nu putem ieşi decât dacă urmăm de aproape drumul pe care a ieşit Cel ce ne-a scăpat din această închisoare.”
(Pr. Narcis Stupcanu)