Luminătorul popoarelor din Alaska

Îmi propun să prezint în aceste rânduri câteva informații despre viața și activitatea unuia dintre sfinții Bisericii Ortodoxe de pe pământ american, care, de altfel, nu este cunoscut în mediul românesc. Sfântul Iacob Netsvetov, denumit și Luminătorul popoarelor din Alaska, este primul preot ortodox născut în America de Nord, una dintre figurile centrale ale misiunii ortodoxe în Alaska și, mai ales, primul preot ortodox nativ aleut din istorie. 

Iacob Netsvetov s-a născut în anul 1802 pe insula Atka, într-o familie ruso-aleută. Tatăl său, Egor Vasilievici, era rus din Tobolsk, iar mama sa, Maria Alekseevna, era aleută de pe insula Atka. Iacob a fost primul copil din cei patru ai familiei, avându-i ca frați pe Osip/Iosif, Elena și Antonie. Iacob era creol, un fapt esen­țial, pentru că el avea să devină o punte între culturi.

Părinții au oferit o educație aleasă copiilor, în ciuda posibilităților modeste: Osip și Antonie au urmat cariere maritime la Sankt-Petersburg ca ofițer și constructor de nave, Elena și-a unit viața cu un angajat al Companiei Ruso-Americane, iar Iacob a ales Biserica.

În 1823, odată cu înscrierea la Seminarul din Irkutsk, își începe viața în Biserică. Primește tunderea în ipodiacon și obține apoi, la absolvire, calificări în teologie și istorie. Este hirotonit diacon la 31 octombrie 1826, iar la 4 martie 1828, arhiepiscopul Mihail îl ridică la treapta de preot. În acest fel, Iacob Netsvetov devine primul preot ortodox de origine nativă din Alaska.

Arhiepiscopul îi dă două antimise: unul pentru viitoarea Biserică „Sfântul Nicolae” din Atka, altul pentru călătoriile misionare. Şi astfel, Iacob pornește la 1 mai 1828 împreună cu soția Ana și cu tatăl lui, Egor, înspre insulă. Călătoria durează cu mult peste un an, iar cei trei ajung la Atka la 15 iunie 1829. Parohia din Atka era mare, se întindea pe aproape 3.200 km și includea insulele Amchitka, Attu, Copper, Bering și Kurile. Până să se construiască Biserica „Sfântul Nicolae”, Sfântul Iacob Netsvetov a ridicat un cort mare în care slujea și pe care îl lua apoi cu el în călătoriile misionare.

Acest cort era inspirat de Cortul Mărturiei din Vechiul Testament, uriaș și pliabil, pe care îl transporta la bordul bărcilor de piele aleute și pe care îl monta apoi în mijlocul așezărilor de nativi, transformând imediat ținuturile aleute reci într-un spațiu sfânt și plin de căldură. Interiorul cortului era amenajat cu o rigoare liturgică impecabilă. Acolo se găseau antimisul primit de la arhi­episcopul Mihail, un potir, sfeșnice și icoane portabile. Oferea, astfel, nativilor din zonă, posibilitatea de a participa la Sfânta Liturghie. Sfântul era aplecat în permanență înspre nevoile comu­nităților aleute, fapt care reiese mai ales din jurnalele sale, unde notează cu îngrijire atentă fiecare vizită, slujbă sau întâlnire cu oamenii din insulele aflate sub păstorirea sa. În timpul Postului Mare, Sfântul Iacob Netsvetov mergea în așezările din Amlia, aflate la mari depărtări, și îi spovedea, îi împăr­tășea, săvârșea cununii, botezuri și slujbe de pomenire. Odată ce biserica a fost construită, Sfântul Iacob a întemeiat o școală unde copiii învățau să scrie și să citească în rusă și în aleută.

Tot el a creat alfabete pentru dialectele locale, a tradus Sfânta Evanghelie și textele liturgice în limba aleută unangan și mai târziu în yup’ik. Toate acestea sunt fapte remarcabile, pentru că ele făceau ca actul convertirii să fie resimțit de nativi ca o sfințire a acestora prin harul Duhului Sfânt, oferind un model critic de inculturație non-violentă.

Sfântul a lucrat la un dicționar aleut, care este considerat astăzi unul dintre cele mai cuprinzătoare din dialectul central al zonei. În anul 1836, soția sa a trecut la Domnul în urma unui cancer, iar o altă grea încercare a fost un incendiu care i-a mistuit întreaga locuință și biblioteca parohiei, incident în care s-au pierdut manuscrisele la care lucrase timp de ani. În jurnalul său, însă, Sfântul atribuie totul voii lui Dumnezeu. În 1841, a aflat despre o femeie demonizată din zonă, care era paralizată și mută din cauza lucrărilor diavolești. Prin rugăciunea fierbinte a Sfântului, femeia s-a vindecat pe loc. Episcopul Ino­chentie vine la Atka, îl ia într-o călătorie spre Kamceatka și îi descoperă Sfântului planul lui Dumnezeu pentru el: să propovăduiască în adâncul Alaskăi. S-a dăruit și mai intens misiunii și a solicitat transferul în regiunea fluviului Yukon. A continuat să tămăduiască bolnavii în iarna grea din 1850, a convertit mari căpetenii și șamani care odinioară se opuneau credin­ței, cel mai cunoscut fiind cel din Kalskag în 1845. Jurnalul său din 21 martie 1853 po­vestește momentul în care predica sa a adus pacea între triburile Kolcean și Ingalit, doi dușmani tradi­țio­nali. Acestea au primit Sfântul Botez împreună, încheind un conflict vechi de ge­nerații.

A slujit cu dedicație până la sfâr­șitul vieții sale pământești, la 26 iulie 1864, în localitatea Sitka, unde a fost îngropat lângă intrarea capelei tlingiților. Aşadar, în aceste zile s-au împlinit 162 de ani de la trecerea sa la Domnul.

Astăzi, succesul modelului de inculturație aplicat de Sfântul Iacob Netsvetov explică de ce, din punct de vedere istoric, după transferul Alaskăi către Statele Unite în anul 1867, comunitățile native din Alaska au refuzat cu vehe­men­ță să renunțe la credința ortodoxă în fața presiunilor dure. Ca o dovadă a prețuirii sale, în anul 2015, Biserica Ortodoxă din America, în parteneriat cu National Park Service, a inițiat cercetări arheologice moderne pentru a localiza cu exactitate mormântul său din Sitka.

Sfântul Iacob Netsvetov, Luminătorul popoarelor din Alaska, este una dintre cele mai puternice rădăcini de credință din Alaska. El a rămas în memoria colectivă ca un slujitor neobosit al Bisericii Ortodoxe și este cinstit întocmai. Bisericile ridicate pe locurile în care a slujit păstrează această amintire a unui preot care a vindecat răni vechi, a unit popoare cândva duș­mane și, mai ales, a adus lumina credinței adevărate în cele mai îndepărtate așezări umane.