Mănăstirea Bistriţa moldavă la 1900
La începutul sec. al XX-lea mănăstirea voievodală cu originile de la marele Petru Muşat avea o altă imagine faţă de cum se prezintă astăzi.
Biserica suferise o serie de reparaţii, cu modificări arhitectonice, executate în urma incendiului cauzat de evenimentele de la 1821. Abia după 1967, când au fost declanşate ample lucrări de restaurare, bisericii i s-a redat arhitectura iniţială medievală. Această distanţă cronologică este mare deoarece, după secularizarea din vremea lui Cuza, mănăstirea a fost lipsită de monahi, fiind revigorată abia în perioada interbelică. La 1900, Mănăstirea Bistriţa moldavă avea numai doi monahi, un preot care să slujească la altar şi un ierodiacon provenit de la Mănăstirea Durău.