Mănăstirea Frumoasa, renăscută din ruine

La poalele dealului Cetăţuia se înalţă zveltă, primenită în haine noi, Mănăstirea Frumoasa, după cum este cunoscută de către ieşeni bijuteria construită în stil neoclasic cu influenţe ucrainene. Maica stareţă, stavrofora Sofia Bordeianu, a vegheat neobosit timp de trei ani lucrările de restaurare a ansamblului monahal, iar acum, senină, dă slavă lui Dumnezeu că un monument arhitectural deosebit al Iaşiului, cu o istorie ce se întinde de-a lungul a patru veacuri, îi va cuprinde din nou pe credincioşii aflaţi în căutarea atmosferei de rugăciune aducătoare de pace.

Cu câţiva ani în urmă, privită de pe una din colinele Iaşiului, biserica Mănăstirii Frumoasa părea un monument de tristeţe: cu fiecare cărămidă căzută din ziduri se tânguia tot mai mult, iar turlele-i cândva semeţe se transformau, rând pe rând, în lacrimi. Lăcaşul de cult monument istoric se afla într-o stare avansată de degradare, iar numai prezenţa obştei de zece maici ocârmuite de maica stareță stavrofora Sofia Bordeianu şi rugăciunile zilnice ale acestora mai arătau că aceasta este vie.

Drumul lung spre renaştere

În 2003, biserica cu hramurile „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi „Adormirea Maicii Domnului” redobândeşte, după 140 de ani, statutul de mănăstire. Stavrofora Sofia Bordeianu a fost instalată aici maică stareţă în anul 2006 şi tot atunci Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, i-a transmis că nu va putea reuşi să scoată la lumină mănăstirea altfel decât cu fonduri europene. Şi aşa s-a şi întâmplat. „Între anii 2009 şi 2012 a fost construit corpul de chilii din spate în ideea că vom accesa fondurile europene. Iar dacă începeau lucrările la tot ansamblul monahal, noi, maicile, nu am mai fi avut unde locui. Ori la sfânta mănăstire trebuie să fie rugăciune, şi priveghere continuă. După doi, trei ani de zbateri şi de neîncredere, în 2014 am avut primele discuţii cu Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan, care m-a încurajat, mi-a dat binecuvântare, m-a îndemnat să caut o echipă (arhitect, structurist) şi, împreună cu doamnele de la Biroul de fonduri europene de la mitropolie, am început să lucrăm la proiect”, a povestit maica stareţă.

A urmat proiectarea, în 2015, pentru ca în 2016 să fie publicat ghidul total schimbat faţă de ce se ştia, totul a trebuit revizuit, pentru că noile condiţii impuneau o sumă maximă de 5 milioane de euro pentru un monument de categoria A, de importanţă naţională, unde se încadra şi Mănăstirea Frumoasa. „Prima noastră proiectare viza o finanţare de 9 milioane de euro, însă a trebuit să regândim totul şi în final să renunţăm la a include în proiect restaurarea picturii, catapetesmei, mobilierului şi amenajarea incintei. O altă condiţie a fost ca tot ceea ce restaurăm să fie expus vizitării, deci automat pica ideea de restaurare a chiliilor ori a spaţiilor administrative”, spune stavrofora Sofia Bordeianu. Şi, astfel, în proiect au fost incluse restaurarea ­bisericii, Palatului de pe ziduri, ruinele Pa­latului pentru femei (Palatul domniţelor), tur­­nul-clopotniţă şi zidul de incintă. În cifre exacte, proiectul „Reabilitarea și valorificarea potențialului turistic și cultural al Ansamblului Mănăstirii Frumoasa” a primit aprobarea pentru o finanțare nerambursabilă în valoare de 21.001.296,30 lei, inclusiv TVA, iar cei 2% contribuţia proprie a fost posibil de acoperit datorită parteneriatului cu administraţia locală a municipiului Iaşi.

După trei ani de lucrări, timp în care s-au ivit tot felul de provocări şi surprize, „dar cu o echipă de oameni minunaţi, profesionişti şi cu suflet mare”, după cum subliniază maica stareţă, mănăstirea şi-a recăpătat strălucirea de odinioară. O muncă asiduă care va continua însă şi în perioada următoare, pentru că urmează o a doua etapă, aceea de a amenaja spaţiile restaurate, astfel încât să poată fi redate publicului vizitator. „S-a demarat procedura de recepţie a lucrărilor de restaurare a obiectivelor amintite, aceasta ar fi prima parte a proiectului. Urmează o a doua parte, care se va finaliza anul viitor, în primăvară, de amenajare a spaţiilor muzeale. Însă pentru a le amenaja, conform regulilor de conservare, pentru a asigura un climat propice viitoarelor exponate, clădirile trebuie să se usuce. În timpul acesta, noi vom pregăti ideea de muzeu, pe care îl dorim a fi diferit, în sensul ca pelerinii să plece de aici nu doar cu mulţumirea că au vizitat mănăstirea, ci şi cu o lecţie de spiritualitate ortodoxă şi de istorie a neamului”, a precizat stavrofora Sofia Bordeianu.

Elevii, primiţi în spaţiile muzeale

În ceea ce priveşte spaţiile dedicate muzeului, maica stareţă îi are în vedere şi pe copiii din cartier, elevi ai Şcolii „Dimitrie Sturdza”: „Copiii sunt viitorul şi trebuie să ne gândim la ei, să-i primim cu dragoste şi căldură, să le oferim, de exemplu, o bibliotecă cu titluri de carte ortodoxă, un spaţiu de creaţie şi de expoziţie a lucrărilor lor, pentru că sunt copii foarte talentaţi, iar la şcoală nu există spaţiu suficient. Aici, îndrumaţi de maici, de profesoarele de religie de la şcoală cu care avem o colaborare foarte bună şi care neîncetat i-au adus pe copii la sfânta biserică, să poată fi încurajaţi să se exprime în duh. Deci muzeul va avea şi o latură educaţională. Ce poate fi mai frumos decât să-i vezi cum zumzăie ca nişte albinuţe prin curtea mănăstirii, cum întreabă, curioşi, în stânga şi în dreapta şi, cum, evlavioşi, stau în faţa Altarului să primească Sfânta Împărtăşanie?”

Tot ca nişte albine neobosite şi cele zece maici din obştea mănăstirii se nevoiesc în rugăciune, dar şi în atelierele de croitorie şi broderie, în grădina de zarzavat şi cele două solarii, în mica livadă, pentru că ele trebuie să dea hrană şi sufletului, dar şi trupului. Biserica este deschisă, în programul liturgic al mănăstirii fiind cuprinse cele Şapte laude zilnice: Vecernia, Pavecernița, Miezonoptica, Utrenia (cu ceasul I) și ceasurile (III, VI, IX); Sfânta Liturghie se săvârșește de mai multe ori pe săptămână, în funcție de perioada calendaristică și de sărbătorile prăznuite.

Mormintele de la Frumoasa

În partea de răsărit a bisericii se găsesc cele 10 morminte care formează cimitirul mănăstirii, aici fiind îngropaţi preoţi slujitori, dar şi maicile Siluana şi Rafaela de la Mănăstirea „Sfântul Siluan Athonitul” din Iaşi. Tot aici aflăm osemintele scoase la suprafaţă în timpul săpăturilor. „Odată cu lucrările, au fost descoperite în jurul bisericii aproximativ 100 de morminte; acestea erau la suprafaţă pentru că până la domnitorul Cuza se îngropa la jumătate de metru. Osemintele le-am depus într-o groapă comună, aici, în micuţul nostru cimitir”, a spus maica stareţă. Într-unul dintre aceste morminte de la suprafaţă a fost descoperită şi o mică comoară, constând în 18 monede de aur din secolul al XVI-lea. În biserică se află un singur mormânt, al domniţei Ruxandra, fiica familiei Ghica Vodă al II-lea. Domnitorul Mihail Sturdza a ridicat lângă biserică, în anul 1833, un mausoleu de marmură albă pentru a adăposti mormintele membrilor familiei sale. Monumentul marchează începutul sculpturii de acest gen în Țara Moldovei.

Istoric întins pe mai multe veacuri

Mănăstirea Frumoasa, atestată în urmă cu peste 430 ani, este rezultatul unui efort de construire început în secolul al XVI-lea și desăvârșit în prima parte a secolului XIX. Monumentul are la origini o bisericuță din lemn, pe locul căreia, la sfârșitul secolului XVI (aproximativ între 1583 şi 1586), hatmanul Meletie Balica şi soţia lui Ana ridicau o alta din piatră, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”. La interven­ția domnitorului Grigore II Ghica, biserica este rezidită în stil renascentist (1727-1733), adăugându-i-se un zid împrejumuitor, un turn cu „ceasornic mare”, un iaz „să fie de primbare domnilor”, baie, două cişmele („fântâni mari aduse pre oale”), casele vechi fiind demolate.

În timpul domnitorului Matei Ghica (1753-1756) au fost executate lucrări de consolidare a bisericii, iar în perioada 1819-1833 a fost construit turnul-clopotniță.

Între anii 1836 şi 1839, arhimandritul Ioasaf Voinescu a inițiat construirea actualei biserici, în forma de navă, în stil neoclasic cu influențe rusești.

Între anii 1834 şi 1849, complexul de clădiri de la Frumoasa a servit drept reședință de vară domnitorului Mihail Sturdza.

După secularizarea averilor mănăsti­rești din anul 1863, ansamblul pierde statutul de mănăstire, devenind biserică pa­ro­hială. Mănăstirea ajunge cazarmă şi apoi spital militar, în special pentru bolnavii cu afecțiuni oftalmologice.

În anul 2003, ansamblul redevine mănăstire, statut pe care îl deține și în prezent, aici viețuind o obște de călugărițe care au venit de la Mănăstirea Războieni din județul Neamț.