Mănăstirea Galata din Iaşi la 1900

Între 1582 şi 1854, pe dealul ce domină Valea Nicolinei, din apropierea târgului Iaşilor, domnitorul moldav Petre Şchiopul ridica o frumoasă mănăstire cu numele de Galata (cartier din Constantinopol), biserica având hramul "Înălţării Domnului".

După domnia ctitorului, fiica sa a refăcut întreaga mănăstire, în anul 1617 închinând-o Patriarhiei Ierusalimului, iar domnitorul Radu Mihnea înzestrând-o cu obiecte de cult. În 1762 a fost pustiită de un incendiu, fiind refăcută de domnul Grigore Callimachi. În 1821, Alexandru Ipsilanti, conducătorul Eteriei, şi-a stabilit cartierul general aici. La secularizarea din 1863, mănăstirea a fost scoasă de sub închinarea străină, fiind transformată în biserică parohială, cu patru filii, în care slujea preotul Anastasie Popovici. După 1865, în incinta mănăstirii a funcţionat o şcoală de sericicultură, apoi o închisoare militară.