Mănăstirea Mihai Vodă din Bucureşti la 1901

Numele mănăstirii este legat de voievodul Mihai Viteazul, dar îşi are începuturile chiar din sec. al XV-lea. Pe la mijlocul sec. al XVI-lea, jupâneasa Caplea a ridicat un schit pe care l-a închinat Mănăstirii Simonos Petra de la muntele Athos. Ulterior, potrivit unei legende, se spune că banul Craiovei, Mihai, în timp ce era dus pentru a fi executat din ordinul domnitorului Alexandru cel Rău, a cerut să se oprească la Biserica Albă Postăvari, pentru a se închina, în timpul Sf. Liturghii, la icoana Sf. Nicolae. În faţa icoanei sfântului, Mihai a făcut un legământ: dacă scapă de execuţie îi va închina o biserică în dealul aflat în apropiere. Banul Mihai a scăpat şi, ajuns domnitor al Ţării Româneşti, a refăcut în 1594 Biserica Caplea şi a construit un întreg aşezământ monahal. După incendiul din 1761 biserica a fost refăcută, restaurată după cutremurul din 1802, iar între 1822 şi 1828 a găzduit curtea domnească. În 1862, mănăstirea a devenit sediul Arhivelor Naţionale, iar la 1900, biserica a fost refăcută la insistenţele profesorului Dimitrie Onciul.