Mântuitorul este Calea către Tatăl

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, partea a doua, 96, în Părinți și Scriitori Bisericești (1983), vol. 80, p. 243

„Hristos ca om este pârga firii noastre ridicate la Dumnezeu și Tatăl și, oarecum, aluatul întregii frământături, este ridicat la Dumnezeu și Tatăl ca înțelegere a umanității odată ce Cel ce, fiind Cuvânt, niciodată nu a ieșit din stabilitatea în Tatăl, să nu ne îndoim că vom fi și noi, potrivit cu cererea Lui către Tatăl, acolo unde este El Însuși, pârga neamului nostru. Căci precum a coborât El pentru noi în chip neschimbat și S-a făcut om ca noi, lipsit fiind numai de păcat, și a desfăcut în chip suprafiresc legile firii, așa vom urca și noi ca urmare a acestui fapt, din cauza Lui, și ne vom face dumnezei ca El prin taina harului, neschimbând nimic din fire. Și așa se umple iarăși, după înțeleptul învățător, lumea de sus, mădularele trupului adunându-se, după vrednicie, lângă Cap. Fiecare mădular primește, adică, prin apropierea în virtute, locul cuvenit lui, datorită lucrării arhitecturale a Duhului, completând în chip armonic trupului Celui ce plinește toate în toate, trup ce umple toate și se împlinește prin toate.”

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, partea a doua, 53, în Părinți și Scriitori Bisericești (1983), vol. 80, p. 168

„Spre Acesta nimeni nu va putea trece bucurându-se de plăcerea trupului și îndulcindu-se de ea mai mult decât de fericita Lui slavă. Nici nu va sta cu Cel ce a biruit lumea cel ce a fost biruit de lume și se desfată de ea, cunoscând-o în chip rău. Căci dreptatea dumnezeiască a socotit că nu se cuvine ca cei ce mărginesc la viața aceasta cele ale omului și se desfată cu bogăția, cu sănătatea trupului și cu celelalte bunuri, și socotesc că numai în aceasta e fericirea, iar bunurile sufletești le socotesc ca nimic, să se împărtășească de bunurile dumnezeiești și veșnice de care nu s-au îngrijit deloc.” 

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)