Marea familie de la Biserica „Sfântul Haralambie” din Iași

În inima Iașiului, între zgomotul orașului și pașii grăbiți ai celor care trec zilnic pe lângă zidurile ei groase de piatră, Biserica „Sfântul Haralambie” rămâne un loc al întâlnirii tainice dintre Dumnezeu și oameni. Ridicată dintr-o durere adâncă și păstrată cu credință de-a lungul a peste două veacuri, edificiul nu este doar un monument istoric, ci şi un spațiu viu al rugăciunii, al vindecării și al comuniunii. Aici, credința se trăiește în mod concret: în Sfânta Liturghie, în lacrima celui încercat, în mâna întinsă către aproapele și în grija statornică a Sfântului Haralambie pentru comunitatea care îi poartă numele.

La biserica din Iași închinată Sfântului Haralambie se ajunge relativ ușor din centrul orașului, trecând prin fața Spitalului „Sfântul Spiridon” și apoi urcând pe lângă Spitalul de Boli Infecțioase „Sfânta Parascheva”. Odată ajunși pe strada Octav Botez nr. 4, ne întâmpină un edificiu masiv cu ziduri groase din piatră de Repedea ce datează de la începutul secolului al XIX-lea. Intrarea în interiorul sfântului lăcaș se face pășind de pe trotuarul străzii, de parcă zidurile sunt deschise permanent pentru a-i primi în interior pe toți cei care au nevoie de rugăciune și mângâiere sufletească. În apropiere se află Casa Corpului Didactic „Spiru Haret”, Muzeul „Mihail Kogălniceanu”, casele memoriale ale scriitorilor George Topârceanu și Mihai Codreanu, precum și Bojdeuca lui Ion Creangă.

De 24 de ani paroh al acestei biserici, părintele Radu Brînză ne-a fost ghid în istoria locului și a comunității, împărtășindu-ne frânturi din viața acesteia. Am vizitat sfântul așezământ într-o duminică geroasă de la începutul lunii februarie, când întreaga comunitate era adunată la Sfânta Liturghie într-o liniște deplină. M-a surprins să aud din Altar ectenii rostite pe rând în limbile română și engleză, căci aici, alături de pr. Radu Brînză, slujește și pr. Stephen Holley, american convertit la Ortodoxie și stabilit de ani buni în Iași.

Între credincioși, gesturile sunt familiare, se salută cu zâmbet cald și se așază fiecare la locul lui parcă știut din veșnicie. În ușa Altarului, cu blândețe, pr. Radu Brînză ascultă durerea fiecăruia și-i binecuvântează, astfel că pe fața oamenilor se citesc bucuria și speranța.

Ctitoria lui Gheorghe Leondarie

Gândul mă poartă ușor la istoria acestui așezământ, care a reușit să reziste prin vitregiile a două secole și să rămână în picioare în forma inițială. L-am întrebat pe pr. Radu Brînză dacă legenda construirii acestei biserici, menționată de Mihail Sadoveanu în volumul „Hanu Ancuței”, este adevărată: „Legenda consemnată de marele scriitor are la bază o istorie tristă, dar adevărată. Frații Gheorghe și Haralambie Leondarie, vlahi din zona Epirului, l-au slujit în calitate de baș-ceauși (rol pe care îl au jandarmii în prezent) pe domnitorul Constantin Ipsilanti (1799-1801, 1806). Prin împrejurări care nu mai sunt cunoscute în prezent, Haralambie a devenit un haiduc temut, pe care autoritățile nu reușeau să-l prindă. La porunca domnitorului, Gheorghe Leondarie reușește să îl captureze pe Haralambie, dar, fără voie, îl și ucide. După această întâmplare nefericită, Gheorghe și-a părăsit slujba și a construit această biserică închinată Sfântului Haralambie. Prin protectorul ales, deducem că ridicarea bisericii a însemnat pentru ctitorul ei o rugăciune «zidită în piatră», îndreptată către Bunul Dumnezeu pentru a-i ierta păcatul uciderii fratelui său”.

Biserica a început să fie ridicată de Gheorghe Leondarie în anul 1799 și a fost sfințită în 1804, după cum menționează pisania din pridvor. Dimensiunea și zidurile bisericii din prezent sunt cele inițiale, la fel și catapeteasma și icoanele încadrate în aceasta. În anul 1925, sfântul lăcaș a fost pictat în interior de către preotul Vasile Damian. Iar în anul 1935, când s-au împlinit 100 de ani de la trecerea la cele veșnice a ctitorului Gheorghe Leondarie, mormântul său a fost așezat în pronaosul bisericii, unde se află și în prezent. În cursul anului 1977, pictura bisericii a fost restaurată și turlele au fost refăcute, fiind avariate de cutremurul din luna martie a acelui an.

Lucrarea minunată a Sfântului Haralambie

Viața Sfântului Sfințit Mucenic Haralambie, ucis la vârsta de 113 ani de împăratul Sever pentru că nu a vrut să jertfească zeilor, este în fața ochilor noștri pildă de răbdare, mucenicie și credință puternică în Dumnezeu. Mulți oameni vin în această biserică și se închină sfintelor sale moaște, rugându-se ca sfântul să mijlocească la Dumnezeu pentru a le veni în ajutor. Părintele paroh ne-a mărturisit una dintre multele lucrări minunate ale acestui sfânt mucenic înfăptuită în biserica sa. O credincioasă, bolnavă și neputincioasă, a venit cu greu la biserică, iar sfântul i-a ascultat rugăciunea și i-a mângâiat sufletul, ușurându-i durerea printr-o prezență caldă și o speranță puternică în suflet. După această întâlnire miraculoasă, petrecută la racla cu moaștele Sfântului Haralambie, doamna respectivă i-a mărturisit părintelui Radu Brînză că se simte mult mai bine și nu se mai duce la spital pentru internare, așa cum intenționa înainte de a veni aici.

Sfântul Haralambie poartă grijă de marea familie de la biserica sa din Iași. Mulți oameni aflați în impas și-au găsit aici alinare sufletească, sprijin material și rezolvarea problemelor. Viața lor s-a schimbat radical prin întâlnirea cu Dumnezeu în acest sfânt lăcaș.

„În biserica noastră este o oază de tihnă duhovnicească. De-a lungul timpului, am observat că oamenii care vin aici caută liniște sufletească și bună înțelegere în familiile lor. Fie că vorbim de doamna Angela care ne ajută la pangar, de domnul Costică, paracliserul nostru, neobositele doamne care ne robotesc cu pricepere la cantină sau «șoferul parohiei», Vasile, care ne ajută cu mașina, toți formăm o mare familie aflată sub purtarea de grijă a Sfântului Haralambie. Boli, suferințe, probleme, neajunsuri financiare și câte altele, pe toate le acoperă și le rezolvă Sfântul Haralambie prin bunătatea și blândețea lui. Și chiar dacă parohia este una îmbătrânită, totuși, aici vin și familii cu copii din diverse zone ale Iașiului. Avem mare grijă de tânăra generație și organizăm diverse activități potrivite vârstei acestora, precum vizite la muzeele din Iași, excursii și drumeții, gătit împreună cu familia, serbări de sărbători și alte asemenea. Astfel, minunile Sfântului Haralambie reprezintă o lucrare permanentă în comunitatea noastră atât de bine închegată, în care fiecare persoană are un loc și un rost. De aceea cu toții Îi aducem slavă lui Dumnezeu în fiecare zi și în fiecare clipă”, ne-a mărturisit pr. Radu Brînză.

Ateneul „Sfântul Haralambie” din interbelic

În perioada interbelică, pe lângă biserică a funcționat Ateneul „Sfântul Haralambie”, unde aveau loc activități culturale și filantropice. Fiind așezat în centrul Iașiului, la activitățile acestuia participau și conferențiau mulți oameni de cultură din vremea respectivă, dintre care îi menționăm pe filosoful Ion Petrovici și pe omul politic Petre P. Carp. După anul 1989, pe locul fostului Ateneu a fost înființată o brutărie, iar ulterior o cantină socială care funcțio­nează până în prezent. Astfel că în fiecare sâmbătă și duminică la cantina de aici primesc masă caldă 50 de persoane aflate în impas material.

„De asemenea, activitatea culturală din perioada interbelică este continuată prin activități culturale, precum conferințe, lansări de carte, șezători și multe altele. Profesorul universitar Ostin Mungiu, fiu al parohiei noastre, atât timp cât a trăit, nu a lipsit de la nici un eveniment organizat de parohia noastră, de multe ori ținând el însuși prelegeri pe diverse teme de interes pentru enoriașii noștri. Și exemplele pot continua, aici noi împletim slujirea liturgică cu filantropia și activitățile culturale. Suntem aici permanent în slujirea lui Dumnezeu și în slujba oamenilor. Personal, mă hrănesc din bucuria de a fi slujitor la Sfântul Altar și a sta în fața oamenilor, mijlocind prin rugăciune ajutorul lui Dumnezeu”, a completat pr. Radu Brînză.

Activități liturgice, culturale și filantropice

Un eveniment important în viața parohiei este hramul închinat Sfântului Haralambie din data de 10 februarie, sărbătoare pregătită de întreaga comunitate, cu atenție din timp, și care ține cel puțin trei zile. Părintele paroh ne-a spus că activitățile de cinstire a sfântului protector sunt ample și organizate pe trei direcții: liturgică, culturală și filantropică.

„Pentru că Sfântul Haralambie este foarte bun cu noi, perioada hramului la noi ține cel puțin trei zile, în care intensificăm rugăciunile și acționăm concomitent pe trei direcții. Mai întâi acordăm atenție slujirii liturgice. Aducem rugăciuni sfântului, începând cu zilele de 7 și 8 februarie, apoi, în cursul dimineții de 9 februarie, citim Acatistul, facem agheasmă și Sfântul ­Maslu. La ora 15:00, sfintele moaște sunt scoase într-o mică procesiune în baldachinul amenajat în preajma bisericii. În interiorul sfântului lăcaș, seara oficiem slujba Vecerniei și a Litiei, iar afară credincioșii se închină în liniște. De ziua Sfântului Haralambie, începem cu slujba Utreniei, continuăm cu Sfânta Liturghie și finalizăm cu o agapă frățească. În ceea ce privește direcția culturală, în data de 8 februarie 2026, la Palatul Braunstein din centrul Iașiului, am organizat un simpozion dedicat pastorației familiei și sfintelor femei din calendar, care a cuprins confe­rințe, premierea unui concurs de eseuri dedicat elevilor, momente artistice și vernisarea unei expoziții de pictură a unei enoriașe din parohia noastră. Referindu-ne la partea filantropică, fiecare credincios a primit un pachet cu hrană caldă și ceai fierbinte. În plus, o clasă de la Colegiul Economic «Virgil Madgearu» din Iași va fi ajutată financiar pentru dotarea cu echipamentele tehnice necesare activității școlare. Iar o clasă de elevi din Republica Moldova va primi pianina de care au nevoie”, a precizat pr. Radu Brînză.

Poveștile de viață din Parohia „Sfântul Haralambie” din Iași sunt multe și pot umple paginile unei cărți. Sfântul mijlocește o lucrare minunată între oameni și cu oameni, cel care are mai mult dăruiește celui care nu are îndeajuns, cel care poate îl ajută pe acela pe care puterile nu-l mai susțin și astfel binecuvântarea lui Dumnezeu este nesfârșită.