Valea Plopului, o insulă a speranţei pentru copiii fără şanse

Pentru mulți copii, de cele mai diferite vârste, Valea Plopului a fost și este un loc al regăsirii, un tărâm liniștit, pe care Domnul l-a dăruit și l-a destinat tocmai acestei regăsiri: a sinelui, dar și a celorlalți. Aici e un spațiu unde cei mari și cei mici, indiferent de vârstă, se bucură de copilărie, perioada inocenței, a întrebărilor și a descoperirilor. Aici, cu toții descoperă că sunt copiii lui Dumnezeu, trimiși în această lume să mângâie sau să fie mângâiați, să bucure sau să se lase bucurați de semenii lor. Aici simți că nici o întâlnire nu este întâmplătoare și că Pronia divină aduce oameni din cele mai îndepărtate zone, uniți prin credința în Dumnezeu, căldura sufletului și dorința de a întinde o mână de ajutor celor aflați în nevoie.

În lumea agitată în care trăim, copilăria pare a trece și ea grăbită, furișându-se cu pași mari și repezi spre vârsta adolescenței și apoi spre cea adultă, vrând parcă să uite farmecul ei de odinioară. Printre imagini ce se succedă cu repeziciune și muzică zgomotoasă, printre reclame și jocuri video, copilul timid al vremurilor trecute se rușinează de ino­cența lui, închizând-o în cel mai tainic cufăr al sufletului său, și se aruncă în valurile agitate ale acestei lumi, grăbindu-se să crească. Preferă să înăbușe glasul din adânc, care pare să-l întrebe: „Încotro te grăbești, copile? Ce te alungă spre ținuturi neumblate? Spre ce stânci necunoscute și amăgitoare vrei să înoți?”. Dar el nu aude. Înoată mai departe, se lasă dus de valuri, încrezându-se în gândul că se îndreaptă spre un țărm unde-și va afla liniștea, unde-și va putea umple golul din sufletul său. Dar nu găsește ceea ce-și dorește și pornește mai departe, și mai departe, îndepărtându-se tot mai mult de țintă și de el însuși. Rămâne undeva, în adânc și așteaptă, stingher, un far care să-l călăuzească spre ceea ce este el cu adevărat. Străin de sine, rătăcind ­purtat de valuri, copilul din suflet se străduiește să se regăsească.

La Valea Plopului orice suflet de copil găsește niște mâini întinse, gata să-l sprijine, brațe deschise, pregătite să-l cuprindă, inimi largi, menite să-l primească. Nu, aici nu e Raiul pe pământ! Nu găsești un tărâm ideatic, ci un loc unde inimile se deschid și învață, cu fiecare prezență și întâlnire rânduită de Dumnezeu, să cuprindă în ele noi inimi, cele mai multe rănite, aflate în căutarea unui loc liniștit și sigur. ­Copilăria la Valea Plopului și la Valea Screzii adună în sine cele mai simple lucruri: să te bucuri de natură, să zburzi pe dealuri, să alergi prin păduri, să mângâi un câine sau o pisică, să te rostogolești printre flori și firele de iarbă, să privești norii, visând cu ochii deschiși că plutești împreună cu ei spre un tărâm necunoscut și, mai mult decât toate, să-ți înalți ochii spre cer și să-I mulțumești din adâncul sufletului lui Dumnezeu Care ți-a rânduit să-ți îndrepți pașii spre acest pământ însorit, ce poartă într-un chip aparte binecuvântarea divină.

Ziua Copilului la Valea Plopului

La Valea Plopului fiecare zi ­este „ziua copilului”. Este o zi în care copiii zburdă prin viață, fără a se gândi la grijile care, în chip nefericit, i-au adus aici, dar pe ­care, în purtarea Sa de grijă, Domnul le-a transformat în zâmbete și nopți liniștite. Aici își găsesc un loc al lor cu toții: pruncii care abia deschid ochii spre lume și-i umplu de farmecul ei, tinerii care își pregătesc aripile să zboare spre înălțimile acestei lumi, dar și cei albiți de trecerea anilor, care îm­păr­tășesc din experiența lor de o viață și se pregătesc să-și deschidă ochii spre veșnicie. Iar cei care îi primesc se îmbogățesc, cu fiecare zi, din darurile fiecăruia, trăiesc și retrăiesc povești de suflet, sprijinind și continuând cu recu­noștință lucrarea părintelui Nicolae Tănase, de la care au învățat lecția de a nu spune nimănui „Nu!” și de a-i primi pe toți cu inima deschisă.

Și aici, ca în orice alt loc binecuvântat prin prezența copiilor, ziua de 1 iunie este unul dintre cele mai așteptate momente, fiind o ocazie specială, dedicată copilăriei, jocului și veseliei. La Valea Plopului acest prilej de sărbătoare aduce, an de an, zâmbete, acti­vități recreative, întâlniri de neuitat și momente frumoase petrecute împreună. Jocurile în aer liber, concursurile, muzica, dansul și surprizele dulci le oferă copiilor ocazia de a socializa, de a se destinde și de a se bucura unii de alții. Copiii manifestă același ­entuziasm, indiferent de activi­tățile în care sunt implicați: participă la ateliere de gătit, sub îndrumarea unor bucătari iscusiți, își exersează îndemânarea înăl­țând zmeie, cântă și dansează alături de prieteni talentați, acom­paniați de diferite instrumente muzicale, se desfătează din plin de vată pe băț, limonadă sau floricele, oferite cu generozitate de oaspeți dragi. Atmosfera plină de energie și culoare îi atrage pe cei mici, dar îi molip­sește și pe cei mari, umplând sufletele tuturor celor prezenți de bucuria și de parfumul inegalabil al copilăriei.

Această zi devine un prilej de a ne aminti cât de important este să oferim copiilor iubire, atenție, sprijin și șansa de a crește într-un mediu frumos și sigur. Această zi unește oamenii și sădește în inimi bucuria împlinirii pe care o aduc lucrurile simple, făcute din suflet.

Prin joc, prietenie și voie bună, ziua de 1 iunie devine o amintire frumoasă pentru toți cei care participă, creând punți peste timp și legături de suflet între oameni. Rămâne, așadar, nu doar o sărbătoare a copiilor, ci și o aducere aminte pentru cei mari că bucuria adevărată se naște din iubire, dăruire și prezența sinceră lângă celălalt.