Martirajul

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 20

„Fericitul Sava a fost crescut de mic în dragoste de Dumnezeu, în post, în rugăciune și feciorie, ajungând la tinerețe cântăreț la biserica unde slujea preotul Sansala, bunul său păstor și părinte sufletesc. Putem crede că tânărul Sava s-a făcut călugăr, probabil, în comunitatea monahală din Munții Buzăului, întemeiată pe la mijlocul secolului IV de călugări veniți din Eparhia Tomisului, de teama barbarilor care migrau prin Dobrogea spre vestul Europei. Atât preotul Sansala, cât și fericitul Sava erau călugări misionari în ținutul Buzăului, unde este posibil să fi fost și o episcopie, și converteau la creștinism numeroși daco-romani, goți și barbari închinători la idoli.

Între anii 370 și 372, regele goților, Athanaric, stabilit în Dacia nord-dunăreană, a ridicat război împotriva împăratului romano-bizantin Valens și a pornit o puternică persecuție împotriva creștinilor. Atunci mulți creștini au fost prinși, bătuți, înecați și arși de vii în Dacia Traiană. Alții, de frică, se refugiau în sudul Dunării, în Moesia și Dacia Pontică.

În actul martiric al Sfântului Mare Mucenic Sava se spune că în primăvara anului 372, a treia zi de Paști, noaptea, ostașii lui Athanaric, sub conducerea unui dregător, Atarid, i-au prins atât pe preotul Sansala, cât și pe fericitul Sava, i-au legat și i-au bătut, făcându-le multe răni pe trup, ca să se închine idolilor și să mănânce cele jertfite lor. Sfântul Sava, înfruntându-i cu bărbăție, a fost condamnat la moarte prin înecare. Legându-i un lemn greu de gât, l-au aruncat în râul Buzău (Mousaios). Ostașii voind să-l elibereze, el le-a răspuns: Împliniți porunca ce vi s-a dat. Eu văd dincolo de râu ceea ce voi nu puteți vedea. Văd pe cei care așteaptă să ia sufletul meu și să-l ducă în lăcașul slavei lui Dumnezeu...

Așa s-a săvârșit Sfântul Mucenic Sava, dându-și fericitul său suflet în mâinile lui Hristos. Martiriul său a avut loc la 12 aprilie 372, a cincea zi după Sfintele Paști, fiind în vârstă de 38 de ani. Moaștele sale au fost luate de creștini și de preotul Sansala și ascunse. Apoi, de frica goților, au fost trecute din țara barbară în România, adică în Imperiul Roman.”

(Cuvinte ale sfinților români, pr. Narcis Stupcanu)