Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina › Teologie și spiritualitate › Patristica › Dobândirea sfințeniei pe malurile Iordanului

Dobândirea sfințeniei pe malurile Iordanului

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Patristica
Data: 29 Septembrie 2026

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 123-124

„Ieroschimonahul Iosif Sihastrul (de la Bisericani) (...), ducându-se la Mormântul Domnului, s-a făcut pustnic vestit în pustiul Iordanului, încât numele lui se făcuse cunoscut în tot ținutul Iudeii. Auzind călugării din partea locului, s-au adunat în jurul său 17 sihaștri, dintre care 15 români și doi greci. Și era Cuviosul Iosif duhovnic al sihaștrilor și dascăl al pustnicilor. Nevoința lor era neîncetata rugăciune, iar adăpostul lor îl formau peșterile de pe malul Iordanului.

Odată, năvălind arabii în Țara Sfântă, Cuviosul Iosif și-a luat ucenicii și a venit în Moldova, la Mănăstirea Bistrița. Dar n-a stat mult aici, căci, iubind liniștea, s-a retras într-un munte înalt din apropiere, numit de atunci Muntele lui Iosif, iar mai târziu, Muntele Bisericanilor. Aici toți se nevoiau în peșteri de piatră și în bordeie de lemn și pământ, iar slujba o făceau într-o peșteră mare, ale cărei urme se cunosc până astăzi. Și atât de mult a sporit Cuviosul Iosif, încât se făcuse făcător de minuni.

Văzând că se înmulțesc ucenicii lui pe munte, a înălțat o mică biserică de lemn cu hramul Buna Vestire, a făcut chilii de jur împrejur și a adunat aici o parte din călugări. Schitul acesta s-a numit multă vreme Schitul lui Iosif și era una din cele mai vestite sihăstrii din Moldova.”

(Cuvinte ale sfinţilor români, pr. Narcis Stupcanu)