Memoria Bisericii în imagini: Părintele Dumitru Iliescu-Palanca mărturisitorul

Provenit dintr-o familie de agricultori din satul Palanca, comuna vâlceană Nemoiu, şi născut în 1903, tânărul Dumitru Iliescu a urmat cursurile Seminarului Teologic de la Râmnicu Vâlcea, apoi de la Roman. În 1929 a fost numit preot la parohia Olteniţa suburbană, unde a depus eforturi mari pentru refacerea bisericii, una dintre cele mai frumoase din stânga Dunării, întemeierea unui cămin cultural sub patronajul Sf. Nicolae, cu bibliotecă şi sală de festivităţi, şi a organizat şezători şi serbări cultural-artistice pentru aducerea tineretului cât mai aproape de altar. Părintele Dumitru a fost alături de credincioşii săi atunci când s-a implicat pentru introducerea curentului electric în localitate şi amenajarea unui dispensar medical. Între 1932-1936 a urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Chişinău, susţinându-şi licenţa cu distincţia „Magna cum laude“. În 1938 a fost numit profesor şi director al Seminarului Teologic din Curtea de Argeş, însă pentru puţin timp, deoarece s-a transferat la Seminarul monahal de la Cernica. În 1940 a fost numit la Biserica Stavropoleos, care timp de 40 de ani fusese închisă. Cu multă răbdare şi ajutat de un grup de credincioşi, părintele Dumitru a pornit la restaurarea acestui frumos aşezământ de rugăciune din centrul Capitalei, deschizându-l de praznicul Sf. Nicolae din 1940. După venirea comuniştilor la putere, părintele a fost şicanat permanent, mai ales că nou înfiinţata Uniune a preoţilor democraţi încerca să-şi aşeze sediul la Stavropoleos. În 1948, părintele a fost arestat pentru implicarea în grupul de rezistenţă „Vlad Ţepeş II“ şi deferit justiţiei. La 6 august 1948, părintele a fost condamnat la 20 de ani de muncă silnică, pentru „uneltire contra ordinii sociale“. A cunoscut universul concentraţionar comunist, fiind mereu condamnat la izolare pentru comportamentul său demn. La 1 martie 1963, suferind de un grav TBC, părintele Dumitru Iliescu-Palanca a trecut la cele veşnice.