Memoria Bisericii în imagini: Părintele Florea Mureşanu mărturisitorul
Era un clujean născut pe la 1907 într-o familie de ţărani neştiutori de carte. A urmat şcoala primară în satul natal, şcoala secundară din Dej, apoi cursurile Academiei teologice ortodoxe din Cluj. În paralel cu studiile superioare, tânărul Mureşanu a urmat cursurile Facultăţii de Filosofie şi Litere din Cluj, apoi ca bursier al Patriarhiei Române a făcut o specializare la Universitatea din Strasbourg. În 1935, s-a înscris la Teologie la Cernăuţi pentru completarea studiilor, pentru ca în 1948 să obţină şi doctoratul. În timpul Diktatului de la Viena a rămas în Cluj, „trăind câteva săptămâni fugar, ca să nu fiu spânzurat“, după cum mărturisea după război. Tot în Clujul ocupat, împreună cu soţia sa, a susţinut o campanie publicistică, care a culminat în 1943 cu editarea „Cazaniei lui Varlaam“. În plan pastoral-misionar, la început, Florea Mureşanu a fost catehet la şcolile primare din Cluj, descoperindu-şi astfel deschiderea pedagogică şi dragostea pentru educarea tinerilor în spirit creştin. Apoi, a fost numit paroh la Râşca de Sus, jud. Cluj, pentru ca în 1934 să fie promovat ca preot la Catedrala din Cluj. A colaborat permanent la publicaţiile eparhiale, a fost profesor suplinitor la Academia teologică, iar între 1946-1948 a ocupat postul de protopop de Cluj. În timpul grevei din 1946 a fost solidar cu studenţii, iar casa sa găzduia cenaclul literar al lui Victor Papilian, un ferment cultural românesc al intelectualităţii clujene. Din 1952 începe calvarul familiei Mureşanu. Părintele Florea este arestat şi trimis pentru un an de zile la Canal. Tratamentul inuman din detenţie şi atitudinea autorităţilor faţă de slujitorii Bisericii îl determină pe preotul Florea ca după eliberare să ridice un altar spre slava lui Dumnezeu. La ieşirea din detenţie, fiind nevoit să părăsească Clujul şi fiind numit la parohia Suciu de Sus, judeţul Maramureş, preotul Florea a ridicat un schit cu două chilii, cu hramul „Sf. Treime“, în locul numit „Breaza“. Acest schit era casa lui peste săptămână, deoarece casa parohiei în care slujea fusese ocupată abuziv de autorităţi. Alertate de pelerinajele care se desfăşurau la noul lăcaş de rugăciune, autorităţile statului au trecut la arestarea părintelui Mureşanu. După anchete dure, părintele era condamnat, în 1958, la 25 de ani de muncă silnică, deoarece făcuse „spionaj“ şi „împiedicase opera de colectivizare a agriculturii“. A rezistat regimului crud de detenţie de la Aiud până la 4 ianuarie 1961, când a trecut la cele veşnice.