Micul catehism: La Miezonoptică, creştinii se roagă pentru cei adormiţi

Miezonoptica este cea mai veche dintre cele şapte Laude. Rânduiala ei a urmat poruncii Mântuitorului: „Vegheaţi dar, că nu ştiţi când va veni stâpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşilor, sau dimineaţa“ (Marcu 13, 35). Sf. Simeon al Tesalonicului consideră că această slujbă a fost întemeiată pe pilda celor zece fecioare, ieşite întru întâmpinarea mirelui. Prezenţa celor două tropare: „Iată, Mirele vine la miezul nopţii...“ şi „La ziua cea înfricoşată gândind...“ în rânduiala Miezonopticii, dovedeşte acest lucru.

Conţinutul celor două tropare ne îndeamnă să ne gândim şi la sfârşitul vieţii noastre, care poate veni pe neaşteptate, şi să ne rugăm pentru ca el să fie în pace şi sub ocrotirea sfinţilor îngeri. De aceea, Biserica pune la îndemâna creştinilor o rugăciune-model în această privinţă - introdusă la sfârşitul primei părţi din Miezonoptica pentru sâmbete: Rugăciunea Sfântului Evstratie, unul dintre cei cinci martiri din persecuţia lui Diocleţian († 303), pomeniţi în sinaxarul ortodox la 13 decembrie. Sfântul ar fi rostit această frumoasă rugăciune înainte de a fi urcat pe rugul pe care a fost ars şi ea se află încadrată în descrierea Pătimirii celor cinci mucenici din sinaxarul de la 13 decembrie. Ca şi rugăciunea Sfântului Mardarie din rânduiala Pavecerniţei mari şi a Miezonopticii de toate zilele, rugăciunea Sfântului Evstratie reprezintă rugăciunea unor mucenici creştini aflaţi în apropierea momentului plecării la Domnul şi care poate fi rostită de orice credincios în momente dificile ale vieţii. Această rugăciune a fost încadrată în rânduiala slujbei de la miezul nopţii pentru sâmbete.

A doua venire a Domnului, când El va judeca viii şi morţii, îi îndeamnă pe creştini să-şi amintească de cei adormiţi şi să se roage pentru sufletele lor. Aşa se explică prezenţa troparelor şi a rugăciunilor pentru cei morţi din a doua parte a Miezonopticii de toate zilele şi de sâmbăta: „Pomeneşte, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii şi a vieţii veşnice au adormit, părinţii şi fraţii noştri...“.