Milostenia - imitarea Domnului

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 565-566

„O altă faptă bună a părintelui Varlaam (Arghirescu) era milostenia. Urmând exemplul marelui Mitropolit Iosif, el împărțea totul la săraci, la văduve și la elevi. Salariul nu-i ajungea niciodată. De aceea mereu se împrumuta. Cea mai mare milostenie o făcea însă cu elevii și studenții săraci din Iași. Zilnic veneau la bătrânul, ca la un adevărat părinte duhovnicesc, și-i cereau bani pentru taxă, pentru cărți, pentru gazdă. Iar părintele îi mângâia cu cuvântul și-i întreba:

– De cât ai nevoie?

– De o sută de lei.

– Iată banii. Dă-mi chitanță.

– Părinte Varlaam, când să ți-i dau înapoi?

– Lasă, când am nevoie, ți-i cer eu. Bine că am chitanța!

Însă bătrânul nu mai cerea niciodată banii înapoi.

(...) Odată a venit la el o femeie de la țară, plângând:

– Părinte, sunt o văduvă cu șapte copii. Zilele acestea mi-a murit vaca cu lapte și n-am cu ce cumpăra alta.

– Lasă, mamă, nu mai plânge. Cât costă o vacă cu lapte?

– Costă o mie de lei.

– Iată, ai de la mine două mii de lei pentru două vaci. Mulțumește Cuvioasei Parascheva și nu spune la nimeni.

Așa înțelegea părintele Varlaam să împlinească Evanghelia lui Hristos.”

(Cuvinte ale sfinţilor români, pr. Narcis Stupcanu)