Mireasa lui Hristos

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 698-699

„Schimonahia Acachia (Maior) s-a născut în Sighişoara şi de tânără a intrat împreună cu sora sa, Filonida, în obștea Mănăstirii Ţigăneşti, unde a primit tunderea monahală. În anul 1932 a fost trimisă ca viețuitoare împreună cu altă maică la Căminul Românesc din Ierusalim.

După câțiva ani a fost trimisă la Schitul românesc «Sfântul Ioan Botezătorul» de la Iordan, care s-a înființat în anii 1936-1937 de ieromonahul Luca, cu metania din Mănăstirea Secu. Acolo s-a nevoit maica Acachia mulți ani în neîncetată rugăciune, în smerenie, ascultare şi lacrimi, ca ucenică a Sfântului Ioan Iacob, care a fost egumen la schitul românesc de la Iordan.

La bătrâneţe s-a închinoviat în Mănăstirea Eleon de pe Muntele Măslinilor, unde s-a nevoit până la sfârșitul vieții.

Unui călugăr, care era în pelerinaj şi i-a cerut cuvânt de folos, i-a spus:

– Să-ți faci pravila călugărească, să rabzi în mănăstire toate şi să fii în viață ascultător.

Fiind întrebată cum se simte în Mănăstirea Eleon, departe de țară, ea a răspuns:

– În Mănăstirea Eleon mă împac aşa ca printre străini. Știți ce spun Sfinții Părinți? Călugării care trăiesc printre străini au două cununi! Una este cununa ostenelilor călugărești, pe care le fac în viață; iar a doua este cea pe care ți-o pregătesc cei din jurul tău, prin defăimări şi dispreț că ești străin.

Aşa pătimim şi noi aici!”

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 700

„Cuvioasa schimonahie Pelaghia (Amilcar) era fiica preotului Vasile Amilcar, din Humuleşti, Târgu-Neamţ. Primind de mică o bună educație duhovnicească, a fost rânduită de Dumnezeu să intre în nevoința monahală la Mănăstirea Văratec, chiar de la vârsta de 5 ani, cum era obiceiul în acea vreme. Maica ei duhovnicească, Meropia Vasian, a crescut-o în mare frică de Dumnezeu, a dat-o la școală şi a deprins-o lucrarea tuturor faptelor bune, făcând-o mireasă smerită a lui Hristos.”

(Cuvinte ale sfinților români, pr. Narcis Stupcanu)