Mitropolitul Dosoftei, un mare sfânt, cărturar şi traducător

Un articol de: Dan Cârlea - 25 Octombrie 2013

Mitropolitul Dosoftei, pe numele de mirean Dimitrie Barilă, s-a născut pe 26 octombrie, în anul 1624, la Suceava. Acest mare cărturar, monah, poet şi traducător şi-a început studiile la Iaşi, în colegiul înfiinţat în 1640 la Mănăstirea „Sfântul Sava”, apoi şi-a continuat pregătirea la Lvov, în ştiinţe umaniste şi limbi străine.

A ajuns să cunoască limbile greacă, latină, slavonă şi polonă, ceea ce mai târziu l-a ajutat în munca de traducere a unor importante lucrări. Fiind un mare iubitor de carte (şi promovând ideea folosirii limbii române în biserică), s-a străduit şi a reuşit să aducă din Rusia un teasc de tipografie cu litere, cu ajutorul căruia a tipărit, la Mitropolia din Iaşi, principalele lucrări liturgice, iar pe unele dintre ele le-a şi tradus el însuşi în limba română.

A fost călugărit la Mănăstirea Probota, în anul 1648, apoi a urcat pe treptele ierarhiei bisericeşti, datorită meritelor absolut evidente, ajungând episcop de Huşi (între anii 1658-1660), apoi episcop de Roman (între anii 1660-1671), apoi mitropolit al Moldovei.

Traducerile le-a început încă de când era simplu monah la Mănăstirea Probota, traducând pentru prima oară în limba română „Istoriile lui  Herodot”, „Cronograful lui Matei Cigalas”, un Pateric grecesc, cartea „Mântuirea păcătoşilor”, de Agapie Landos, şi fragmente din „Viaţa şi minunile Sfântului Vasile cel Nou”.

Acest mare cărturar a fost deschizător de drumuri în traducerile în limba română, fiind primul care a tradus din literatura dramatică universală, primul care a tradus cărţi de cult în limba română pentru Moldova, prin toate acestea marele cărturar a contribuit din plin la formarea limbii literare româneşti.

Pe fondul frământărilor istorice din acele vremuri a fost dus de oastea lui Jan Sobieski în Polonia, unde a şi murit, în anul 1693.

Datorită activităţii cu totul deosebite, pe drept cuvânt Biserica Ortodoxă l-a canonizat, în anul 2005.

Lucrări traduse:

Psaltirea în versuri, 1673, (la un loc cu Acatistul Născătoarei de Dumnezeu)
Dumnezeiasca Liturghie, 1679, Psaltirea de-nţeles, 1680 (text paralel: slavon şi român); Molitălvnic de-nţeles, 1683, plus un Poem cronologic despre domnii Moldovei, cu 136 versuri; Parimiile preste an, 1683; Viaţa şi petriaceria sfinţilor, 4 volume, între 1682-1686, lucrare de compilaţie, după izvoare bizantine (Simeon Metafrast, Maxim Margunios) şi slave.