Moştenirea creştină şi identitatea civilizaţiei europene
În data de 29 ianuarie 2015, la propunerea parlamentarului Valeriu Ghileţchi din Republica Moldova, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat Rezoluţia 2036/2015 privind „Combaterea intoleranţei şi discriminării în Europa cu accent special asupra creştinilor“. Chiar dacă rezoluţiile Adunării Parlamentare a Consiliului nu au decât statut de recomandare, acestea pot îndruma legislativele statelor membre spre o analiză mai atentă a rolului social al comunităţilor şi persoanelor care îşi exprimă adeziunea la creştinism.
Domnul Ghileţchi a comentat, citat de culturavieţii.ro, propunerea sa în felul următor: „În timp ce aproape toate grupurile sociale, reale sau inventate de motivaţii ideologice, beneficiază de protecţie specială prin aşa-numita legislaţie antidiscriminare, există un grup mare, majoritar, care, deşi reprezintă moştenirea morală şi spirituală care a dus la formarea identităţii civilizaţiei europene, este marginalizat: creştinii. Într-o societate din ce în ce mai mult dominată de un secularism agresiv, creştinii riscă marginalizarea“.
Rezoluţia recomandă statelor membre ale Consiliului Europei să promoveze o cultură a toleranţei şi a „împreună-vieţuirii“, fundamentată pe acceptarea pluralismului religios (paragraful 6.1); să protejeze dreptul la libertate de conştiinţă la locul de muncă, asigurând accesul la serviciile furnizate prin lege şi menţinând dreptul altora de a fi liberi de discriminare (6.2.2); să respecte dreptul părinţilor de a furniza copiilor o educaţie conformă cu convingerile lor religioase şi filosofice, garantând dreptul fundamental al copiilor la educaţie într-o manieră critică şi pluralistă şi în acord cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (6.2.3); să ofere posibilitatea creştinilor de a participa deplin la viaţa publică (6.2.4); să susţină dreptul fundamental la libertatea de expresie, asigurându-se că legislaţia naţională nu limitează nejustificat cuvântările motivate religioase (6.4); să încurajeze mass-media în vederea evitării stereotipurilor negative şi a comunicării de prejudecăţi împotriva creştinilor, la fel ca împotriva oricărui alt grup de oameni (6.7).
Marşuri pentru viaţă la Paris şi Washington
Organizaţiile „pro vita“ din întreaga lume organizează anual marşuri la care se adună mii de persoane în diferite oraşe ale lumii, mulţi dintre aceştia cu copii. Ei manifestă, în general, pentru dreptul la viaţă al copiilor nenăscuţi, respectiv pentru încetarea avorturilor. În unii ani, pe lângă această temă centrală, în funcţie de noile legi care au tendinţa să sfideze viaţa şi demnitatea umană, manifestanţii solicită abrogarea sau modificarea unor astfel de legi.
Marşul de la Paris de anul acesta a avut loc pe 25 ianuarie şi a adunat, după spusele organizatorilor, peste patruzeci de mii de persoane. Tema specială a marşului de anul acesta a fost eutanasia, deoarece cu puţin timp în urmă se discutase în Parlamentul francez un proiect de lege referitor la eutanasie. Organizatorii au avut, de asemenea, placate şi discursuri în care făceau legătura între eutanasie şi întreruperea voluntară a sarcinii.
Ludovine de la Rochére, liderul mişcării pentru familia naturală La Manif Pour Tous, a explicat unui blog catolic din Franţa, citat de Ştiripentruviaţă.ro, motivaţia manifestanţilor: „Viaţa este esenţa familiei, locul de solidaritate prin excelenţă cu toţi cei care depind unii de alţii: copii, vârstnici, persoane bolnave sau cu dizabilităţi… Lupta pe care eu, personal, o duc împreună cu organizaţia La Manif Pour Tous este o luptă care priveşte însăşi umanitatea noastră ca bărbaţi, respectiv femei, cu tot ceea ce implică aceasta faţă de persoană, cuplu şi, respectiv, familie. Dar tocmai această demnitate inefabilă a fiinţei umane impune respectarea ei în identitatea sa masculină sau feminină, precum şi respectarea ei de la începutul vieţii (concepţie) şi până la moartea naturală. Astfel, toate aceste fronturi reprezintă lupte complementare, adică mai multe faţete ale aceluiaşi cub!“
Marşul „pro-life“ de la Washington s-a desfăşurat pe 22 ianuarie. Aceste marşuri au început în Statele Unite ale Americii în 1973, după ce s-a aprobat legea care permitea avorturile.
Manifestanţii au venit de peste tot din Statele Unite ale Americii cu lozinci în care solicitau dreptul la viaţă al celor nenăscuţi, mulţumind, în acelaşi timp, mamelor lor pentru că i-au născut. Marşul a început pe strada 12, lângă „National Mall“ din Washington, şi s-a încheiat aproape de Curtea Supremă, cu câteva discursuri despre numărul uriaş de victime ale avorturilor şi despre legislaţia care permite aceasta din bani publici. Printre vorbitori au fost şi câţiva membri ai Congresului Statelor Unite ale Americii.
Eparhiile ortodoxe din America au avut reprezentanţi la eveniment
Adunarea episcopilor ortodocşi din Statele Unite ale Americii a decis să delege reprezentanţi, ierarhi şi clerici, în vederea participării la marşul din 22 ianuarie 2015, data care marchează 42 de ani de la decizia Roe contra Wade, prin care se legalizau avorturile. Mitropolitul Metodios de Boston (Patriarhia Constantinopolului) a condus această delegaţie, însoţit de Mitropolitul Tihon de Washington şi Episcopul Mihail de New York (Biserica Ortodoxă din America) şi Episcopul Dimitrios de Mokissos (Patriarhia Ecumenică). Mitropolitul Metodios a participat la Rugăciunea Naţională pentru viaţă în Basilica Fecioarei Maria din Washington.
Adunarea a decis ca manifestanţii ortodocşi să aibă pancarte şi afişe cu inscripţia „Creştinii ortodocşi pentru viaţă“. Marşul din Washington s-a încheiat cu un dineu la un mare hotel din capitala SUA. La acest dineu a luat cuvântul şi Mitropolitul Tihon de Washington. În timpul marşului, mai mulţi preoţi din eparhia de Washington au participat cu lozinci alături de ceilalţi manifestanţi, arătând că şi creştinii ortodocşi din America susţin această iniţiativă.
Într-un interviu postat pe pagina de internet a Adunării Episcopilor Ortodocşi din Statele Unite ale Americii, Preasfinţitul Mihail de New York a spus următoarele: „Cea mai importantă împlinire a Marşului pentru viaţă este aceea că demonstrează foarte clar că inimile şi minţile tinerilor acestei ţări sunt insuflate de Mişcarea «pro-viaţă». În fiecare an al deceniului care a trecut, la acest marş participă din ce în ce mai mulţi tineri, studenţi de la instituţiile teologice, ortodocşi, romano-catolici, evanghelici, mii de elevi de liceu, dintre care foarte mulţi sub pancarte cu textul «Creştini ortodocşi pentru viaţ㻓.