„Neîmplinirea” Sfântului Pavel

Marele vis al Sfântului Apostol Pavel a fost acela de a propovădui Evanghelia în Spania. „Când va fi să merg în Spania, voi veni la voi”, scria el romanilor în epistola adresată lor, capitolul 15, versetul 24. Dar Pavel nu a ajuns niciodată acolo. În loc de marea călătorie în Spania, a ajuns să fie închis la Roma. În loc de slava biruinţei pentru Hristos în locuri îndepărtate, Apostolul a fost pus în lanţuri şi a suferit moarte martirică în timpul împăratului Nero. Bine zicea cineva: Puţini au şansa de a trăi pe temeiul primei alegeri. Cei mai mulţi dintre noi trebuie să învăţăm a trăi pe temeiul celei de a doua sau celei de a treia alegeri. 

 

Dar această mare „dezamăgire” nu a fost pentru Pavel o fundătură, ci doar o cotitură, fiindcă „Dumnezeu rânduise pentru el ceva mai bun”. Din locul detenţiei sale Pavel a scris cele mai frumoase epistole care aveau să devină o binecuvântare pentru milioane de oameni şi care poate nu ar fi apărut dacă sfântul se ducea în Spania.

 

Când Dumnezeu ne închide în viaţă o uşă, ne deschide întotdeauna o alta. Necazul este că noi pierdem o mulţime de vreme uitându-ne cu regret la uşa cea închisă şi nu mai reuşim să o vedem pe cea pe care ne-a deschis-o. Când Dumnezeu a închis pentru Pavel uşa Spaniei, i-a deschis uşa scrierii epistolelor din închisoare, care constituie un tezaur nepreţuit de înaltă teologie pentru Biserica lui Hristos.