Nevoia de fidelitate şi înnoire în educaţia teologică universitară

Cu prilejul celui de al V-lea Congres al Facultăţilor de Teologie Ortodoxă din România, care are loc la Mănăstirea Nicula, din judeţul Cluj, între 24 şi 26 septembrie 2012, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a transmis următorul mesaj de binecuvântare:

1. Teologia adevărată este ştiinţă a mântuirii şi a vieţii veşnice Starea lumii de astăzi, marcată de crize multiple şi de secularism agresiv, cere teologiei noastre academice să folosească metode noi şi dinamice de cercetare şi exprimare, pentru intensificarea misiunii ei de formare intelectuală şi spirituală a tinerei generaţii de azi. În acest context, reafirmarea legăturii dintre teologie şi spiritualitate, dintre credinţă şi viaţa creştină, se impune, cu prioritate, conştiinţei şi activităţii misionare a Bisericii în eforturile ei actuale de sfinţire a vieţii creştine şi de întărire a mărturiei ei în societate. Teologia în calitatea ei de conştiinţă misionară a Bisericii şi de ştiinţă a mântuirii sau a vieţii veşnice (cf. Ioan 17, 3) trebuie să menţină un echilibru sănătos între sfinţirea vieţii personale şi angajamentul social al credincioşilor, între Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie şi cerinţele timpului prezent. În comuniune de gândire cu Sfinţii Bisericii, părintele Dumitru Stăniloae ne-a arătat prin teologia sa că Ortodoxia este mai întâi o lucrare lăuntrică sau mistică, de unire a omului cu Dumnezeu prin Iisus Hristos în Duhul Sfânt. Persoana umană se sfinţeşte şi îndumnezeieşte în relaţie conştientă şi liber asumată cu Persoana divino-umană a lui Hristos, Care introduce pe om în iubirea şi lumina Preasfintei Treimi. Biserica, prin învăţătura de credinţă şi prin Sfintele Taine, promovează viaţa spirituală sau lăuntrică, adică sălăşluirea Împărăţiei lui Dumnezeu în oameni, întrucât toate darurile duhovniceşti sunt împărtăşite omului pentru creşterea lui spirituală sau duhovnicească în comuniune cu Dumnezeu - Izvorul vieţii veşnice. Prin modul duhovnicesc şi eclesial de a cugeta şi trăi, Sfinţii Părinţi ai Bisericii, ca mari teologi ai ei, au dobândit mintea sau gândirea lui Hristos (cf. I Corinteni 2, 16). Spre acest mod de gândire şi vieţuire sfântă trebuie să înaintăm şi noi, cei de astăzi, deopotrivă dascăli şi studenţi, în toate şcolile de teologie, cultivând mai intens discernământul sau capacitatea de-a deosebi între Duhul lui Hristos şi duhul veacului secularizat. De fapt, la această lucrare ne îndeamnă mai întâi Sfinţii Apostoli, zicând: "cercetaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu…" (I Ioan 4, 1,3); "nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit" (Romani 12, 2). 2. Fără legătura ei vie cu Biserica, teologia se secularizează şi devine irelevantă pentru misiunea creştină în lume În contextul cultural secularizat al lumii de azi, facultăţile de teologie ortodoxă trebuie să promoveze constant, intens şi corelat atât cercetarea ştiinţifică intelectuală, cât şi experienţa liturgică eclesială. Mai precis, teologia academică ortodoxă trebuie să evite drama gândirii secularizate din unele şcoli teologice occidentale care pierd mulţi candidaţi la teologie tocmai pentru că dezvoltă doar o teologie informativă, nu şi una formativă, adică dezvoltă o "ştiinţă pentru ştiinţă", dar nu o "ştiinţă pentru viaţă", reducând astfel teologia la o cunoaştere intelectuală fără comuniune eclesială. Prin urmare, trebuie să unim mai mult informarea intelectuală cu evlavia personală, cercetarea din biblioteci cu rugăciunea din biserici, iubirea de Dumnezeu cu iubirea de oameni, libertatea individuală cu fapta socială, pentru ca teologia să poată fi apreciată ca fiind ştiinţă a mântuirii sau a unirii duhovniceşti a omului cu Dumnezeu şi cu semenii, o teologie pentru viaţă, nu doar pentru şcoală. În confruntarea cu fenomenul secularizării sau al secularismului de azi, se simte acut nevoia ca facultăţile noastre de teologie să intensifice cercetarea academică privind legătura dintre viaţa spirituală şi activitatea socială a Bisericii pentru misiunea creştină în societate. De aceea, în timpul studiilor teologice, studenţii facultăţii de teologie trebuie să cunoască nu numai biblioteci bune şi cărţi multe, ci şi oameni duhovniceşti, parohii şi mănăstiri dinamice şi harnice, bine îndrumate spiritual şi pastoral, proiecte educaţionale bisericeşti pentru copii şi tineri, centre social-filantropice pentru săraci, bătrâni şi bolnavi ş.a. Criteriul principal al evaluării calităţii spirituale a unei teologii creştine trebuie să fie conformitatea ei spirituală cu Dumnezeu-Cuvântul, cu gândirea şi lucrarea lui Hristos pentru mântuirea lumii, deoarece numai El ne arată cum cunoaşterea lui Dumnezeu devine comuniune de iubire şi viaţă cu Dumnezeu şi cu semenii. Este necesar ca studenţii din fiecare an de studiu să fie îndrumaţi de către un părinte duhovnic, urmând un program de formare duhovnicească viu şi atrăgător, astfel încât participarea la rugăciune să nu fie o simplă obligaţie formală, ci o bucurie personală şi comunitară. În plan academic, ieşirea din autosuficienţă, rutină şi formalism instituţional poate fi stimulată şi de un dialog onest între teologie, filozofie şi ştiinţă. Dar această abordare interdisciplinară în dialogul facultăţilor de teologie ortodoxe cu alte facultăţi din universităţi trebuie pregătită şi printr-o abordare interdisciplinară chiar în interiorul facultăţilor noastre de teologie. O astfel de abordare interdisciplinară, atât în dialog intern, cât şi în dialog extern, oferă posibilitatea unei cunoaşteri mai bogate a teologiei înseşi după modelul teologiei marilor Sfinţi Părinţi ai Bisericii, oameni deopotrivă rugători şi erudiţi, care au preluat selectiv, cu înţelepciune şi discernământ, ceea ce era bun în cultura timpului lor. Totuşi, răspunsul teologiei ortodoxe în faţa diferitelor provocări contemporane nu poate fi rezultatul exclusiv al reflecţiei teologice şi al dialogului interdisciplinar, ci mai ales rodul legăturii permanente a teologilor cu viaţa comunităţilor eclesiale trăitoare şi mărturisitoare ale iubirii lui Hristos pentru lume. Asumând reperele gândirii patristice în dialogul dintre teologie şi ştiinţă, teologii creştini ortodocşi pot aduce o mărturie despre identitatea profundă a teologiei creştine ortodoxe care nu se epuizează în cercetarea academică, ci presupune în primul rând experienţa harului divin în viaţa Bisericii rugătoare, adică trăirea omului în Hristos, Cel ce "ieri şi azi şi în veci este Acelaşi" (Evrei 13, 8), Creatorul lumii şi Capul Bisericii. În lumina celor spuse mai sus, considerăm că facultăţile de teologie trebuie să promoveze, ca prioritate misionară constantă, călăuzirea tinerilor dinspre lume spre viaţa Bisericii şi comuniunea Sfinţilor, pentru ca aceştia să devină, potrivit dorinţei şi libertăţii lor de alegere, fie buni preoţi ai Bisericii în lucrarea ei pastorală, fie buni mireni mărturisitori ai iubirii lui Hristos în lume. Din aceste motive, având în vedere necesitatea exprimării responsabilităţii Bisericii în raport cu finalitatea şi calitatea învăţământului teologic academic, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat hotărâri privind respectarea disciplinei canonice eclesiale în instituţiile de învăţământ teologic universitar, care funcţionează cu binecuvântarea Bisericii. Prin afirmarea responsabilităţii Bisericii în domeniul educaţiei teologice, în baza autonomiei cultelor de a-şi organiza activitatea şi misiunea lor în societate, se atrage atenţia că nu trebuie confundată autonomia instituţională cu autodegradarea instituţiei, prin devierea ei de la însuşi scopul pentru care a fost înfiinţată. 3. Promovarea coresponsabilităţii Bisericii şi Universităţii în perfecţionarea actului educaţional În situaţia concretă de azi, este absolut necesară promovarea coresponsabilităţii Ministerului Educaţiei şi a Patriarhiei pentru realizarea scopului comun în perfecţionarea actului educaţional, deşi cele două instituţii sunt în acelaşi timp autonome. Cu alte cuvinte, Biserica şi Universitatea vor cultiva o autonomie responsabilă şi cooperantă, exprimată prin informare reciprocă, respect reciproc şi confirmarea deciziilor luate de fiecare în parte, potrivit sferei sale de competenţă. În acest scop, Sfântul Sinod a instituit Comisia Patriarhiei Române pentru dialogul cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Comisia este formată din reprezentanţi ai Patriarhiei Române şi câte un reprezentant din fiecare centru mitropolitan din România sub coordonarea Preasfinţitului Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal. Această comisie are ca obiect principal elaborarea de principii şi modalităţi pentru perfecţionarea formării academice şi spirituale a celor ce studiază teologia, precum şi implementarea hotărârilor Sfântului Sinod cu privire la învăţământul teologic din Biserica Ortodoxă Română, întrucât acesta este considerat ca fiind o lucrare misionară majoră, dacă are o calitate superioară certă. Din nefericire, examenele de capacitate preoţească organizate de către centrele eparhiale arată că uneori calitatea învăţământului teologic actual este sub nivelul aşteptărilor. În special este deficitară formarea liturgică şi spirituală a absolvenţilor unor facultăţi de teologie în care a slăbit conştiinţa eclesială şi misionară a cadrelor didactice. Însăşi alegerea temei pentru acest congres, şi anume: "Formare, calitate, competitivitate în învăţământul teologic universitar contemporan", arată cât de necesare sunt deopotrivă perfecţionarea intelectuală şi înnoirea vieţii spirituale sau duhovniceşti din facultăţile de teologie de azi, confruntate cu fenomenul secularizării. Ne exprimăm speranţa că decanii şi profesorii facultăţilor de teologie, participanţi la acest congres, vor formula recomandări concrete pentru ca învăţământul nostru teologic academic să poată fi mai mult apreciat în ţară şi în străinătate, tocmai pentru că doreşte să realizeze permanent o sinteză creatoare între tradiţie şi actualitate, ştiinţă şi spiritualitate, cercetare academică şi lucrare misionară eclesială. Ne rugăm Preasfintei Treimi să binecuvânteze lucrările celui de al V-lea Congres al Facultăţilor de Teologie Ortodoxă din cuprinsul Patriarhiei Române, călăuzind pe toţi participanţii la acest congres să conlucreze, cu înţelepciune şi bucurie, în duh de frăţietate şi coresponsabilitate! Cu deosebită preţuire şi binecuvântare, † Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române