Nu recurgeţi la diuretice sau laxative pentru a slăbi!

▲ Obezitatea, o adevărată epidemie în ţările dezvoltate, este favorizată de sedentarism şi accesul aproape nelimitat la alimente înalt procesate, hipercalorice şi cu valoare nutritivă redusă ▲ În abordarea terapeutică a obezităţii, schimbarea obiceiurilor alimentare şi activitatea fizică sunt fundamentale, dar nu întotdeauna suficiente, fiind, adesea, nevoie şi de tratamentul medicamentos ▲

Începând cu anii ’60, amfetaminele au fost folosite ca tratament de scurtă durată pentru inducerea scăderii în greutate. Preocuparea pentru siguranţa pe termen lung a medicamentelor antiobezitate este mai importantă decât în cazul medicamentelor destinate altor boli cronice, mai puţin susceptibile de a fi utilizate în alte scopuri decât cele medicale. Tratamentele farmacologice antiobezitate nu sunt folosite numai pentru scăderea riscurilor de îmbolnăvire a obezului; adesea sunt utilizate pentru obţinerea scăderii în greutate de către indivizi normali sau uşor supraponderali, în scopuri estetice (societatea modernă valorizeaza siluetele suple şi stigmatizează obezii). Evident, aceştia din urmă au mai puţine şanse de a obţine beneficii medicale de pe urma scăderii ponderale, dar se expun riscurilor potenţiale asociate medicaţiei. În prezent, sunt larg utilizate două tipuri de produse medicamentoase cu mecanism diferit de acţiune. Prima categorie este reprezentată de medicamentele care acţionează la nivelul creierului, modificând activitatea unor centri nervoşi implicaţi în reglarea aportului alimentar. Acestea induc saţietate şi reduc senzaţia de foame, favorizând reducerea greutăţii. Deşi bine tolerate pe termen lung, medicamentele de acest fel au o serie de reacţii adverse şi contraindicaţii, de aceea necesită evaluare medicală la începutul şi pe durata tratamentului. A doua categorie de agenţi antiobezitate este reprezentată de medicamente cu efect la nivelul intestinului, unde reduc absorbţia lipidelor (grăsimilor) şi respectiv a glucidelor (zaharurilor) din alimente. Efectul asupra lipidelor este mai eficient în reducerea greutăţii, deoarece acestea au un conţinut caloric de aproximativ 2,5 ori mai mare ca al celorlalte componente ale alimentelor. Aceste medicamente nu pătrund în sânge, ci acţionează doar în intestin, prin urmare efectele adverse sunt exclusiv gastrointestinale (diaree, balonare), sunt uşoare şi tranzitorii. Hormonii tiroidieni, diureticele, laxativele, folosite tradiţional în tratamentul obezităţii, nu sunt recomandate, deoarece nu produc o scădere reală în greutate sau pot fi chiar dăunătoare: hormonii tiroidieni pot induce tireotoxicoza (o afecţiune cauzată de expunerea organismului la concentraţii excesive ale hormonilor tiroidieni în sânge), diureticele pot produce efecte metabolice negative (diabet, creşterea acidului uric şi gută), laxativele pot produce tulburări electrolitice (perdere de săruri minerale). Preparatele antiobezitate care se pot cumpăra fără prescripţie medicală din farmacii sunt, în general, extracte din plante cu efect diuretic, laxativ şi/sau lipolitic (de mobilizare a grăsimilor din ţesutul adipos). Efectul acestora este modest, prin urmare şi potenţialele efecte negative sunt neglijabile. Aceste preparate pot fi un sprijin doar în asociere cu o dietă hipocalorică.