Nu vrem liceu fără Dumnezeu! - „Religia se adresează sufletului şi are un rol formativ“

Noul proiect de lege a învăţământului, prin articolul 10, alineatul 1, propune ca, în liceu, obiectul Religie să nu facă parte din trunchiul comun. Adică să nu fie obligatoriu, nici opţional, ci doar facultativ. Astfel, Religia mai poate fi studiată doar de acei elevi care depun o cerere şi solicită acest lucru în mod expres.

Marea majoritate a elevilor de liceu nu doresc modificarea propusă în noua lege. Ba chiar mai mult, susţin că această decizie ar putea avea repercusiuni negative asupra lor. De aceea am mers direct la faţa locului, să vedem ce susţin atât elevii cât şi profesorii de la Colegiul Naţional „Spiru Haret“, de la Grupul Şcolar Industrial „Grigore Cerchez“ şi de la Grupul Şcolar Industrial „Henri Coandă“, toate trei din Bucureşti. La Colegiul Naţional „Spiru Haret“ am găsit o atmosferă de confuzie printre elevi. Nu puteau să îşi imagineze cum ar fi liceul fără Religie, iar profesorii încercau să îşi imagineze cancelaria fără colegii lor care îi învaţă pe copii cuvântul lui Dumnezeu. Elena Stoica, din clasa a XI-a, ne spune: „Nu ar trebui să tratăm religia ca pe o simplă materie, ci să o luăm ca pe o oră de relaxare, de întâlnire cu Dumnezeu, dar cine să poată realiza acest lucru? Este importantă în educaţie, religia promovează idei despre viaţa de familie. Mă ajută să fiu mai răbdătoare, mai calmă, mai înţelegătoare. Eu am descoperit religia prin profesorii din şcoală, am o relaţie bună în particular cu părintele duhovnic. Religia m-a ajutat şi în viaţa de familie, mi-am convins familia să meargă mai mult la biserică. Sunt direct implicată, nu doresc să fie scoasă religia din liceu. Nu vreau anul viitor fără Religie. Ar fi trist. Nebunie, cam aşa s-ar caracteriza.“ „M-a ajutat spiritual. Consider religia foarte importantă în viaţa unui om. Chiar trebuie abordată. Este interesantă. Orele de religie mă relaxează, mă calmează. Scap de tot stresul de la alte materii. Îmi place să mă educ, să ştiu mai multe despre Dumnezeu“, spune un alt elev, Alex Beliceu, din clasa a XII-a. „De multe ori, Religia înlocuieşte cei şapte ani de acasă“ La fel de convingătoare este şi Irina Stoenică, clasa a XII-a: „Religia este cea mai importantă formă de educaţie în viaţa unui om. În şcoală se învaţă numai formal, dar religia te învaţă practic să fii om, să fii moral. De multe ori, înlocuieşte cei şapte ani de acasă, pentru că mulţi nu sunt educaţi în famile. E o deschidere spre bine. Te învaţă ce e bine şi ce e rău, deşi cred că Dumnezeu îţi oferă ocazii să faci singur diferenţa aceasta. De multe ori, societatea ne împiedică să vedem binele şi, de aceea, prin orele de religie mulţi tineri devin apropiaţi de Dumnezeu. E singura oră în care nu înveţi pentru note, nu te stresezi cu absolut nimic şi înveţi pentru tine. Şi este uşor de învăţat, pentru că omul are în sine tendinţa de a fi bun, iar prin religie este încurajat să rămână aşa. Eu am trăit de mică în Biserică şi cred că e singurul mod în care poţi fi fericit. Dacă trăieşti într-o familie în care Dumnezeu este străin, e foarte greu. Religia îţi deschide ochii, iar dacă profesorul are tact şi ştie să te apropie, e cel mai bine. Cred că e cea mai bună metodă de a avea o societate bună, dacă nu pentru mântuire, măcar pentru a trăi într-o lume mai bună. Reuşim să ne cunoaştem pe noi înşine, ne analizăm mai mult, pentru că, de obicei, tindem să negăm părţile noastre rele. E singura educaţie bună şi tocmai de ceea aş dori să urmez şi cursurile Facultăţii de Teologie.“ „După ora de religie mă simt foarte liniştită“ O altă susţinătoare a studierii Religiei la nivel liceal este Şerban Elena, din clasa a XII-a: „Religia ne ajută să facem diferenţa dintre rău şi bine, să înţelegem anumite lucruri pe care mulţi nu le înţeleg. Tinerii de azi nu mai merg la Biserică, din păcate, cea ce este un lucru rău. Cu ajutorul religiei e mai bine, pentru că, altfel, tinerii nu au cum să afle despre Dumnezeu. Şi familia are un rol foarte important; părinţii trebuie să le vorbească copiilor despre Dumnezeu, să le insufle dragostea faţă de el. După ora de religie mă simt foarte liniştită. Eu, una, merg la biserică, şi dacă nu ar fi ora de Religie, tot aş merge.“ Dumitru Corina, clasa a XI-a: „Ora de religie este foarte importantă pentru adolescent. Înveţi foarte multe despre Dumnezeu, nu afli în alt loc aşa multe despre Dumnezeu şi trebuie să ne gândim că, mai târziu, copiii şi nepoţii noştri vor afla de la noi. Mulţi dintre noi nu mergem la biserică şi, de aceea, avem nevoie de ora de Religie. Fiecare dintre noi trebuie să aibă o credinţă, cât de mică. Pe mine, religia m-a ajutat foarte mult, mă gâdesc la Dumnezeu şi mă regăsesc şi meditez că acolo, sus, există Cineva care are grijă de mine. Cred că o să fie trist fără religie, o să încerc să merg la biserică.“ „Fără Religie va fi un liceu gol“ Şi profesorii, începând cu domnul director Constantinescu Alexandru, susţin menţinerea religiei. Domnul director recomandă ca ora de religie „să fie făcută într-o manieră accesibilă, să placă, să atragă pe elevi“. S-a ajuns la acest proiect care exclude religia din trunchiul de bază la liceu pentru că „hotărârile sunt pripite, nimeni nu se gândeşte la consecinţe. Nu ştiu ce o să se întâmple dacă nu ar mai fi. O parte dintre elevi sunt credincioşi, o parte mică sunt chiar practicanţi, depinde de familia din care provin şi evident că şcoala ar trebui să fie cea care să armonizeze aceste opţiuni“. Cei doi profesori de religie sunt de aceeaşi părere. Doamna profesoară Gabriela Dragne vorbeşte despre modul cum a reuşit să îi apropie pe elevi: „I-am atras prin excursii la mănăstiri, la munte, la slujbă. Aşa sunt scoşi şi din mediu, şi nu mai sunt constrânşi, speriaţi. Şi ne văd şi ei altfel, ca pe oameni normali cu care pot vorbi normal. E nevoie de Religie în şcoală pentru că de aici au deschiderea. Dacă profesorul este cald, omenos, copilul are curaj să îi pună anumite întrebări despre viaţă, problemele din familie. Elevul ne percepe altfel faţă de ceilalţi profesori. Copilul trebuie să aibă rădăcina, baza la care să se întorcă atunci când îşi dă seama că are nevoie de Dumnezeu. Fără Religie va fi un liceu gol, va fi o lipsă care în timp se va resimţi“. Domnul profesor de religie Tudorel Petecilă spune că elevii apelează la el ca la un confesor: „Au venit la mine cu diferite probleme, ca şi cum i-aş fi spovedit. Religia se adresează sufletului şi are un rol formativ. Elevul are ocazia să afle şi o altă părere decât cea laicizantă, materialistă. Merită să afle acum, la vârsta adolescenţei, merită să aibă şi posibilitatea aceasta. Acum o tratează cu superficialitate, dar, mai târziu, o vor gâdi mai profund şi îşi vor aminti ce au învăţat şi o să aplice în viaţa sa. Religia nu trebuie să te închisteze, şi lucrul acesta trebuie să îl facă profesorul de religie, care să fie ancorat puternic în realitate. Elevii care se pregătesc pentru examenele finale găsesc în religie o oază, un ajutor care vine de sus. Dacă se va scoate studiul Religiei, efectele se vor vedea peste câţiva ani, când se vor reflecta în societate“. „Religia nu poate sub nici o formă să influnţeze negativ evoluţia copilului“ Sunt dintre profesori şi care deplâng despărţirea de colegii lor. Doamna profesor Sanda Amarandei, de arte plastice: „Fiecare om trebuie să se îngrijească de această parte a sufletului. Trebuie neapărat religie în viaţa noastră. Teologia îţi arată drumul cel bun. Toţi profesorii de religie mi se par nişte prezenţe deosebite în cancelarie. Aşa cum s-ar simţi lipsa unui preot din biserică, tot la fel s-ar simţi şi lipsa profesorului de religie din şcoală.“ Iar domnul profesor de istorie Selea Constantin, recunoaşte că s-a sfătuit de multe ori cu profesorul de religie: „Eu nu am făcut religie în şcoală şi mă lovesc, la ora de istorie, de anumite probleme religioase şi, de multe ori, întreb colegii profesori de religie. Religia, ca obiect, are utilitate, nu este ceva rău, cu o condiţie: să nu fie discriminatorie. Cei care au altă religie să nu fie obligaţi să participe la oră. Religia nu poate sub nici o formă să influenţeze negativ evoluţia copilului. Cunoştinţele religioase fac parte din cultura generală, iar un om trebuie să le aibă şi pe acestea, dacă vrea să se considere un om de cultură.“ Dar domnul profesor de Limba şi literatura română Ioan Moldoveanu este de altă părere: „Prin lege, învăţământul românesc este laic. Nu trebuie să se facă prozelitism în şcoală. Manualele nu urmăresc întru totul Biblia şi au exemple mai naive şi nu tocmai convingătoare. Şi nu ar trebui ca Religia să intre în contradicţie cu ceea ce se face la celelalte materii. Ar trebui să se pună mai mult accentul pe aspectul moral.“ ▲ „M-a ajutat să văd lucrurile cu alţi ochi“ Următoarea oprire am avut-o la Liceul industrial „Grigore Cherchez“. Gazdă ne-a fost doamna profesoară de religie Gabriela Puşcaş. Elevii erau mai destinşi şi, în acelaşi timp, mai siguri că nu o să hotărască nimeni să le fure unica oră cu adevărat atractivă de peste săptămână. Cel mai optimist este Ştefan Năsturel, din clasa a X-a: „Ora de religie ne ajută să nu facem fapte rele, să ştim să alegem calea cea dreaptă. Credinţa în Dumnezeu ne ajută, nu cred că va fi scoasă“. La polul opus se află Petronela Scripcă, din clasa a X-a: „Liceul fără religie va fi un dezastru. Îmi place, pentru că aşa mă pot gândi la ce este mai bine, mă consult cu doamna profesoară. Şi, uneori, ne vorbeşte chiar despre ceea ce vroiam să aflu. Aşa pot gândi mai limpede şi, de multe, ori tind să fac lucruri mai bune“. Cei de clasa a XI-a se gândesc ce o să se facă la bacalaureat fără susţinerea doamnei profesoare de religie. Cristea Mariana Roxana, clasa a XI-a: „Dacă ar scoate religia cred că ne-ar deprima, mai ales că o să urmeze şi bacalaureatul. Doamna de religie îmi arată cum să mă apropii de Dumnezeu. M-a ajutat să îmi schimb comportamentul, m-a îndrumat pe calea cea bună“. Dragomir Veronica, clasa a XI-a: „Învăţ cum trebuie să mă comport, atât în afară, cât şi în biserică. M-a ajutat să văd lucrurile cu alţi ochi. Să deosebesc ce este bine şi ce este rău. De aici ai mai multe de învăţat“. Cei din clasa a X-a ne vorbesc despre spovedanie şi rugăciune. Roita Alexandru Lucian: „Nu ar trebui să fie scoasă Religia, pentru că mulţi nu ştiu foarte multe informaţii. Zic că sunt creştini, dar nu merg să se spovedească, nu fac nimic. Aşa, la ora de religie, ni se explică ce este rugăciunea, cum să ne rugăm. M-a ajutat să mă duc să mă spovedesc, ca să primesc ajutor la şcoală. Dacă nu era şcoala, nu făceam toate lucrurile acestea“. Şi Nicoleta Oprea: „Învăţăm rugăciuni noi şi cum să ne rugăm, să Îi cerem şi să Îi mulţumim pentru ajutor lui Dumnezeu. Nu ar mai înţelege nimeni de ce se fac anumite rânduieli. M-a ajutat să am mai mare încredere în mine, să fiu mai credincioasă şi să acord o şansă celor din jur“. „După şapte ani de profesorat, am ajuns la concluzia că oamenii pot fi schimbaţi în bine“ Gazda, doamna Gabriela Puşcaş, ne împărtăşeşte din împlinirile ei ca profesor: „După şapte ani de profesorat, am ajuns la concluzia că oamenii pot fi schimbaţi în bine. Fără ora de religie o să fie mai multă violenţă. Noi avem oră despre rolul tineretului în apărarea vieţii, şi cred că o să le lipsească. Vorbim despre sinucidere, despre eutanasie, despre traficul de fiinţe umane, despre droguri.“ Cealaltă doamnă profesoară de religie a liceului, Podaru Lucica, ne-a spus: „Pedagogii din toate timpurile au considerat că rolul cel mai important în formarea copiilor îl are educaţia religioasă. Sunt convinsă că dacă religia va dispărea, va exista acel gol sufletesc la elevi, ne distrugem efectiv elevii. Golul acesta ei de multe ori îl umplu, ei simt că se întâlnesc cu Dumnezeu. Chiar şi cei care susţin că sunt atei au o disponibilitate extraordinară de a veni spre Dumnezeu. Şi cel care a spus la începutul anului că este ateu a mers şi s-a împărtăşit, era primul care şi-a dorit lucrul acesta.“ Doamna profesor inginer Violeta Ionescu se bucură pentru că „de când fac Religie, elevii parcă sunt mai buni şi cred că şi noi suntem mai buni. La început, nu mi-am închipuit liceul cu Religie, iar cum, nu pot să mi-l închipui fără.“ ▲ „Fără religie am fi nişte roboţi“ La Grupul Şcolar Industrial „Henri Coandă“ a fost ultima oprire. Am vorbit doar cu elevi de la Şcoala de arte şi meserii şi Profesională. „Învăţăm lucruri noi şi e bine ca omul să creadă în ceva. Fără religie am fi nişte roboţi, nu credem în nimic, suntem făcuţi brusc pe pământ şi gata. Ne dă şansa să alegem, să gândim. De multe ori, la ora de religie mi-am ridicat moralul, am participat la diferite activităţi, cor bisericesc, ne-am spovedit“, spune Lupu Andrei Gabriel, din clasa a X-a. Polac Florin, din clasa a X-a, vorbeşte de muzica religioasă: „Când eram mai mic am cântat şi într-un cor de biserică. E singura oră în care ne putem recrea şi putem spune pe faţă lucrurilor. Te aduce undeva mai aproape de realitate. O să fie aiurea fără religie, nu o să mai avem unde să ne plângem“. Răzvan Macoviciuc, din clasa a X-a, ne povesteşte ce necazuri a avut: „În clasa a V-a am suferit un grav accident de maşină. Datorită credinţei în Dumnezeu şi în urma rugăciunilor învăţate la ora de religie astăzi sunt bine, sănătos.“ Scepticul de data aceasta este o fată, care n-a vrut să-şi dea numele: „E interesantă ora de religie. Profesorul este un om cu vederi largi, care ne acceptă părerile. Nu m-a învăţat nimic nou religia, nu m-a ajutat, doar că mi-a oferit o altă explicaţie pentru evoluţie. O să fie cam aiurea fără Religie, n-am mai avea unde să ne exprimăm o părere despre religie sau să punem întrebări despre orice nelămurire referitoare la creştinism, în general. Şi chiar e distractivă ora“. Domnul profesor de religie, Iustin Marian Biton, vorbeşte despre viitor. „Religia este baza morală a generaţiei de mâine, este educaţia moral-spirituală a copiilor. Dacă nu au noţiuni despre credinţa lor, nu pot să ajungă la fericirea adevărată. Profesorul de religie trebuie să fie plin de dragoste, iar modelul dascălului este Hristos. Elevii se ataşează foarte mult de profesorul de religie, iar atunci când pleacă din şcoală, copiii suferă, aşa de mult încep să ţină la el. Cea mai mare problemă a lor este faptul că sunt debusolaţi, nu ştiu ce vor de la ziua de mâine, le e frică de viitor, cu tot teribilismul lor. Le este frică de viitor“. Domnul Tudose, profesor de matematică-informatică, întăreşte: „Religia este absolut necesară în şcoală, este un instrument de educaţie, de formare morală, adică omul are, prin construcţia lui, nevoia de a crede în ceva înalt. Dacă nu ar mai fi religia în şcoală am fi mai săraci, cel puţin din punct de vedere moral, categoric da. Fiecare generaţie are nevoie de nişte precepte morale, iar religia este un factor necesar şi util în formarea omului“. Acestea au fost părerile elevilor şi profesorilor din câteva licee din Bucureşti. Dacă religia este bună, dacă îi ajută, cred ne-am dat seama. Mai rămâne ca şi persoanele investite cu drept de decizie să realizeze acest lucru. ▲ Opiniile românilor Campania „Nu vrem liceu fără Dumnezeu!“, lansată la începutul săptămânii de Patriarhia Română, este susţinută mediatic de Centrul de Presă „Basilica“ al Patriarhiei Române, prin Radio Trinitas, Televiziunea Trinitas şi „Ziarul Lumina“. În primele două zile au fost înregistrate câteva mii de mesaje de susţinere a campaniei Patriarhiei Române, atât prin telefon, cât şi prin internet, la adresele de e-mail: invatamant@patriarhia.ro şi info@ziarullumina.ro. Vă prezentăm în continuare câteva opinii trimise pe adresa „Ziarului Lumina“, prin care români de toate vârstele îşi exprimă argumentele care susţin păstrarea Religiei ca disciplină obligatorie la liceu. „Un gest ne-european“ Majoritatea celor care au trimis mesaje de susţinere consideră că religia are un rol extrem de benefic în educaţia morală şi formarea de caractere, prin furnizarea de repere etice şi comportamentale, pentru modelarea unei personalităţi complete şi armonioase pe plan spiritual, profesional, familial şi social. Eliminarea ei din trunchiul comun de studiu, în contextul unei culturi globale secularizate, al promovării relativismului moral şi axiologic, ar avea consecinţe nefaste, nu numai la nivel personal, ci şi asupra întregului ţesut social. Scoaterea din curriculum a acestei discipline ar reprezenta un act arbitrar şi nejustificat, o negare cinică şi forţată a valorilor autentice şi perene în numele Nimicului de sorginte nietzscheană. Mai mult, el ar fi un gest ne-european, în condiţiile în care în numeroase ţări europene, religia figurează în sistemul de învăţământ public, şi ţinând seama de rolul esenţial al tradiţiei creştine în istoria întregii culturi şi civilizaţii române şi europene, susţin aceştia. „Atât de multe rele ar fi evitate“ Iulian Adam este întru totul de acord cu menţinerea Religiei ca disciplină obligatorie în liceu. Acest lucru, spune el, este necesar pentru formarea şi orientarea tinerilor în viaţă: „Poate nu am mai avea atât de multe sinucideri în rândul tinerilor. Atât de multe rele ar fi evitate dacă Religia ar fi lăsată acolo unde îi e locul şi de unde a lipsit 50 de ani“. Angela Ioan locuieşte în Bucureşti, are 50 de ani şi este mama unui copil de 9 ani. Face parte din generaţia lipsită de educaţie religioasă în şcoală. „Am fost o elevă eminentă, am învăţat tot ce mi s-a cerut la şcoală şi mi-au trebuit ani buni şi mila lui Dumnezeu ca să scap de zgura unei îndoctrinări criminale, presărată cu evadări iluzorii în istoria filosofiei şi să caut drumul adevărat, care nu poate fi decât unul, către Dumnezeu. Nu cred că trebuie să ne ascundem după cuvinte, să cautăm mai ales virtuţile de formare a culturii generale conţinute de materia numită Religie. Acestea există cu siguranţă şi numai slaba educaţie a vremelnicilor conducatori îi face să nu fi aflat acest lucru.... Suntem o ţară majoritar ortodoxă! Iar dacă 90% dintre cetăţenii României se declară credincioşi ortodocşi, ei nu au altă cale decât să asculte de Biserica noastră şi de ceea ce socoteşte ea“, scrie Angela Ioan. Mesajele vor fi trimise către minister Mircea Cristian propune chiar un referendum naţional cu privire la această problematică. Severin Covaci, un tânăr de 26 de ani, proaspăt absolvent de facultate, este indignat de faptul că s-a pus în discuţie problema Religiei ca disciplină obligatorie la liceu. „Liceul este, pentru adolescenţi, o vârstă foarte agitată. Pe mine m-a costat mult nesiguranţa, care de multe ori se ascunde sub o fire violentă, alteori prin introvertire. Dar după ce am început să merg la biserică şi să mă rog, am căpătat o mare încredere în mine“, mărturiseşte tânărul. Menţionăm că, la finalul campaniei, toate mesajele înregistrate vor fi înaintate Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, precum şi comisiilor de învăţământ ale celor două Camere ale Parlamentului, care vor dezbate proiectele de lege privind educaţia. (N.B.)