O familie de preot a schimbat faţa comunei în care trăieşte

Un articol de: Oana Nistor - 30 Octombrie 2020

De 15 ani, părintele Ionuţ Apostol şi preoteasa Alina încearcă din răsputeri să schimbe în bine comunitatea din care fac parte. Tineri, cu energie şi entuziasm, şi-au dat seama că traversăm vremuri dificile, în care trebuie să oferi şi un exemplu de implicare şi dedicare în societate. Astfel a fost posibilă alegerea, în 2016, a Alinei Apostol în funcţia de primar. Iar ca o recunoaştere a muncii şi a lucrurilor bune realizate în comună, în această toamnă a primit un nou vot de încredere şi pentru următorii patru ani. „Am plecat la drum cu gândul că educaţia este cel mai important factor care contribuie la dezvoltarea unei comunităţi. Şi, slavă lui Dumnezeu, eu zic că am reuşit”, spune cu convingere primarul comunei ieşene Ciorteşti, Alina Apostol.

În judeţul Iaşi, patru din cele 98 de unităţi administrativ-teritoriale vor fi conduse, în următorii patru ani, de către femei. La Ciorteşti, o comună de aproximativ 3.800 de suflete din zona colinară de la graniţa cu judeţul Vaslui, cu satele componente Ciorteşti, Coropceni, Şerbeşti, Deleni şi Rotăria, primăria este condusă de Alina Apostol, soţia preotului paroh din Şerbeşti. Aceasta a fost învestită cu încrederea a 61,05% dintre concetăţeni, după ce în urmă cu patru ani câştigase la o diferenţă de doar 46 de voturi faţă de principalul contracandidat, pe atunci primar în funcţie. Vorbeşte ferm despre ceea ce consideră a fi „un contract” între ea şi cetăţenii din comună, ce poate fi uşor reziliat peste patru ani, atunci când „va da seamă” pentru neîmpliniri. Se declară însă optimistă, pentru că „acolo unde te implici cu toată priceperea, cu voinţă şi credinţă”, este foarte greu să nu duci la îndeplinire obiectivele propuse: „Într-o comună îmbătrânită a fost cumva paradoxal să fie ales un primar de doar 30 de ani, câţi aveam la preluarea primului mandat, şi femeie pe deasupra. Iar pentru faptul că sunt şi soţie de preot, responsabilitatea era cu atât mai mare. Însă oamenii şi-au dat seama că, dincolo de fotografie şi de promisiuni, primează ştiinţa de carte şi priceperea de a atrage cât mai multe fonduri europene şi guvernamentale. Doar aşa ne putem dezvolta”. Ştiinţa de carte a stat şi la baza deciziei de a candida, întrucât educaţia scârţâia, la propriu, din toate încheieturile: „În satul Şerbeşti, unde locuim, grădiniţa s-a închis în 2015, pentru că exista riscul să cadă peste copii. Aceştia au fost înghesuiţi la şcoală, învăţau în schimburi, într-un cuvânt, era chinuitor. Pe atunci copilul meu avea trei ani şi îl luam cu mine în comuna vecină din judeţul Vaslui, unde eram secretar la primărie; făceam naveta împreună. Atunci a fost momentul când m-am hotărât să candidez, tocmai cu gândul de a oferi o şansă reală la educaţie celor 146 de copii din sat”, rememorează Alina Apostol.

Se acumulaseră, cum se întâmplă din păcate în multe sate din mediul rural, şi multe alte frustrări privind infrastructura: vara, Ciorteştiul suferea de sete, apă nici în fântâni nu prea mai era, primăvara şi toamna, fiecare ploaie sporea noroiul până la genunchi, iar pe timpul iernii drumurile erau cu greu deszăpezite. Dar peste toate acestea trona lipsa unor perspective; de nicăieri nu se întrezărea vreo luminiţă, cât de mică. „Să ştiţi că a fost aşa, o decizie de ori, ori. Adică ori eram aleasă şi aveam să fac treabă, să schimb ceva, ori plecam definitiv”, spune hotărâtă doamna primar. Părintele Ionuţ Apostol, preot paroh în satul Şerbeşti, pe care l-am întâlnit ulterior, şi chiar l-am întrerupt de la muncile câmpului, întăreşte spusele soţiei: „Întreaga noastră activitate, de când am venit aici în sat, în 2005, a fost împreună cu oamenii. Am fost nevoiţi să ne implicăm ca familie, şi soţia personal, pentru a schimba ceva în comună, pentru că, vă spun sincer, altfel nu se mai putea. La vremea respectivă am privit lucrurile mai tran­şant, în sensul că exista o oportunitate să facem bine, să ne implicăm şi mai mult în comunitate, în întreaga comună, nu doar în parohie. Sau exista şi reversul, un semn că poate nu mai este locul nostru aici. Iar Dumnezeu a rânduit să ne dea mai multă treabă decât aveam”, spune cu însufleţire părintele Apostol.

Această treabă înseamnă gestionarea, cât mai eficient cu putinţă, a unui buget anual de 47 de milioane de lei, din care doar un singur milion de lei este destinat investiţiilor. Cum, necum, Primăria Ciorteşti a reuşit în ultimii patru ani să obţină finanţări de 12 milioane de euro, fonduri nerambursabile de la Uniunea Europeană şi de la Guvernul României. „Banii nu au venit aşa, stând în birou, la primărie. Am făcut nenumărate vizite la Bucureşti, la diverse instituţii, cu teancuri de dosare şi hârtii pentru a explica nevoile noastre. Greu, însă mai sunt oameni în ministere care văd şi dincolo de hârtii, văd nevoile oamenilor”, spune cea care conduce Primăria Ciorteşti. Zbuciumul şi insistenţa de a convinge, cu proiecte, că această comună are nevoie de bani pentru a prinde viaţă este confirmată, din nou, de părintele Apostol, care în timpul liber îşi însoţea preoteasa, în calitate de şofer, în desele drumuri către instituţiile de decizie: „Acolo unde nu era cu putinţă de la oameni, ne puneam la rugăciune şi ne rugam la Bunul Dumnezeu să ne deschidă o altă uşă”.

Patru şcoli şi o grădiniţă

Şi uşile au început a se deschide pentru comuna Ciorteşti, unde prioritate a avut educaţia. „Eu am început cu şcolile, pentru că în primul rând educaţia trebuie să ne preocupe, de la educaţie pleacă totul. Formăm în primul rând oameni, apoi formăm specialişti; dacă nu ai acces la educaţie de calitate, atunci cine are să ne construiască restul de infrastructură? Cine poate deschide o afacere competitivă care să conducă la creşterea nivelului de trai în comunitate?”, se întreabă retoric doamna preoteasă.

În prezent, populaţia şcolară este de 450 de elevi în toate cele cinci sate şi doar la Deleni nu este şcoală nouă, întrucât aici clădirea a fost reabilitată în urmă cu 10 ani. Cadrele didactice sunt din oraşul Iaşi, primăria le decontează naveta, iar şcolile, cu săli de clasă spaţioase, holuri primitoare şi băi strălucind de curăţenie, depăşesc în confort şi igienă chiar şi şcoli din centrul Iaşiului.

Un cămin cultural se află în reabilitare în satul Coropceni, pe un proiect de 400.000 de euro, astfel încât să poată fi deschis şi pe timpul iernii, cu sală de informatică la etaj şi cu o sală mare la parter ce va putea fi folosită atât pentru activităţi cutural-artistice, cât şi pentru activităţi sportive.

Centru medico-social pentru bătrânii din Ciorteşti

În comună, multe lucrări sunt realizate în regie proprie, pentru că primăria deţine un buldoexcavator, o cisternă vidanjabilă, două maşini de pompieri, una din ele cu lamă de zăpadă, dar şi braţ de tuns acostamentele, motocoasă, drujbe etc. Astfel, se mai reduc din costuri.

Într-adevăr, încă mai sunt multe de făcut la Ciorteşti, dar, aşa cum în primul mandat de ­primar al doamnei preotese marea provocare au fost şcolile, în al doilea mandat, bătrânii vor fi în centrul preocupărilor. „În mandatul acesta mă voi axa mai mult pe partea medicală, pentru că avem un dispensar degradat şi trebuie ­neapărat să construim unul nou. Apoi, deja am obţinut 40.000 de euro pentru documentaţia a ceea ce va fi un centru medico-social cu 55 de paturi şi 2.700 mp, care va asigura 60 de locuri de muncă. Avem mulţi bătrâni singuri care fie nu mai au pe nimeni, fie le-au plecat copiii în străinătate, de care trebuie să ne îngrijim. Cu acest proiect în valoare de 4 milioane de euro suntem pe lista de sinteză la Compania Naţională de Investiţii şi sunt încrezătoare că vom primi finanţarea, mai ales că vom rezolva, în parte, şi problema locurilor de muncă”, mai spune Alina Apostol, care deja s-a aliniat la start, cu proiectele pregătite, pentru viitoarea strategie naţională 2021-2028, în cadrul căreia vor fi disponibile 80 de miliarde de euro.

Şi tinerii încep să revină la Ciorteşti plini de speranţă, mai ales că, pe lângă şcoli noi şi profesori de calitate, primăria le mai întinde o mână de ajutor celor cu vârsta de până în 35 de ani: le oferă peste 80 de loturi de casă a câte 1.000 mp, pe care au început deja a construi, iar unii chiar se vor muta curând. Mai mult, actuala conducere face lobby pe lângă firmele de construcţii care derulează diverse lucrări în comună să angajaze şi localnici. „Mă bucur că se vor deschide două service-uri auto în comună, o brutărie, un cuptor de pizza, o firmă de pompe funebre, îi încurajez pe toţi să încerce să dezvolte mici afaceri de familie, în orice domeniu, pentru că primăria îi va sprijini. Trebuie să ne dorim mai mult şi să avem iniţiativă”, spune hotărât doamna primar.

Primar cu binecuvântare

La fel ca în 2016, înainte de a-şi depune din nou candidatura, Alina Apostol a mers împreună cu părintele Ionuţ la Mitropolia Moldovei şi Bucovinei să ceară binecuvântare de la Înaltprea­sfinţitul Părinte Teofan, pentru că, după cum singură mărturiseşte, „indiferent de cariera ei, preoteasa este jumătatea preotului”. Ba, mai mult, una e să fie o femeie primar, şi alta e să fie o preoteasă primar, pentru că tot ceea ce face se răsfrânge şi dincolo de familia preotului, responsabilitatea fiind foarte mare. „În urmă cu patru ani, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan a fost chiar reticent privind candidatura, rugându-ne să ne ţinem departe de politică, însă negăsind pe altcineva care să dorească să se implice, până la urmă a fost de acord. Anul acesta m-am bucurat nespus când mi-a zis că fac treabă bună şi că îngăduie să continui ce am început”, spune cu emoţie doamna preoteasă.

Funcţia de primar a venit însă la pachet şi cu anumite neajunsuri, între acestea numărându-se mai puţin timp petrecut în viaţa parohiei soţului: „Nu-i uşor, încerc să fiu prezentă cât mai mult în viaţa parohiei, la sfintele slujbe, recunosc că nu mai reuşesc ca altădată, însă faptul că îmi pun cunoştinţele, priceperea şi voinţa în slujba tuturor cetăţenilor din comună vreau să cred că este şi asta o dovadă a iubirii de semeni, o dovadă că nu mă îndepărtez de la misiunea pe care am acceptat-o şi eu la momentul hirotonirii soţului”.

Părintele este alături de preoteasa lui şi o susţine cu tot ce-i stă în puteri, pentru că „este mai mult decât mulţumitor să ştii că datorită eforturilor depuse de familia ta lucrurile se schimbă în bine în comunitate”: „Noi am pornit la drum de foarte tineri, ne-am căsătorit la 19 ani. Am crescut împreună, departe de propriile familii, doar cu familia aceasta extinsă care este parohia noastră. Şi de-a lungul celor 15 ani de pastoraţie, acolo unde am fost eu, a fost şi soţia, am suferit împreună, ne-am bucurat împreună. Cumva, acum ne găsim în aceeaşi situaţie, doar că este rândul ei să aibă nevoie de susţinerea mea. Şi o fac din tot sufletul pentru că preoţia este o binecuvântare, însă nu este suficient în aceste vremuri doar să slujeşti şi să cuvântezi din Altar. Trebuie să te implici în comunitate, iar în felul acesta am crezut noi de cuviinţă să o facem, mai ales că preoteasa este de profesie economist şi administraţia este domeniul ei de expertiză”, punctează părintele.

Pe drumul spre întoarcere am întâlnit-o pe tanti Maria, o bătrână gârbovită de spate, dar la curent cu noutăţile din comună, care trage linie şi punctează realitatea de la Ciorteşti: „Acu, nu poţi mulţumi pi tătî lumea, aşa-i pisti tăt, dar adevărul ista-i: faci treabî primăriţa!”.

Un nou ansamblu bisericesc

Imposibilitatea de a ajuta material biserica din satul Şerbeşti din motive de incompatibilitate i-a determinat pe Alina Apostol şi pe părintele Ionuţ să caute sprijin în altă parte pentru a începe construcţia unui nou locaș. Proiectul ansamblului bisericesc, care include biserica, o clopotniţă cu un mic muzeu, precum şi o casă socială unde copiii cu risc de abandon şcolar şi excluziune socială vor fi sprijiniţi cu o masă caldă şi meditaţii, a primit chiar luna aceasta 200.000 de lei de la Secretariatul de Stat pentru Culte. Bucuria este cu atât mai mare, cu cât locul a fost sfinţit încă de acum 10 ani, iar actuala biserică din cimitir, în ai cărei pereţi s-a infiltrat apa, este cât o capelă, neîncăpătoare pentru numărul mare de credincioşi care vin cu inima deschisă să se roage. „Cu noile reguli nu încap mai mult de 10 enoriaşi la slujbă. Mai mult, bisericuţa are pereţii infiltraţi până la jumătate cu apă, va trebui să facem un zid de sprijin şi un şanţ pentru captarea apei, o vom repara şi va rămâne capelă de cimitir. La populaţia pe care o are satul Şerbeşti se impunea o biserică mult mai mare, pe un teren accesibil tuturor enoriaşilor”, a mai spus preotul paroh. Atât părintele, cât şi doamna preoteasă speră ca tot mai mulţi consăteni să revină în locurile natale, în satul unde şcoala este ca la oraş, apa curge la robinete, străzile sunt asfaltate, locul de muncă asigurat, iar hrana pusă pe masă este sănătoasă şi naturală.