„O mărturie a unei vieţi dedicate artei“

Scrierile Olgăi Greceanu au o actualitate surprinzătoare şi este uimitor că apar tot mai multe manuscrise ale sale. Anul acesta se împlinesc 75 de ani de la publicarea primului dicţionar timid al zugravilor români, redactat de Ştefan Meteş, un prilej numai bun de lansare a „Dicţionarului zugravilor de subţire, monahi şi mireni“, apărut sub semnătura inconfundabilei scriitoare şi pictoriţe. Despre însemnătatea şi unicitatea acestei lucrări ne-au vorbit oameni direct implicaţi în editarea şi tipărirea sa, dar şi personalităţi care apreciază opera marii doamne a culturii româneşti.

„Dicţionarul acesta este mărturie a unei vieţi dedicate artei, pe două planuri paralele - al creaţiei prin imagine şi al scrisului, şi ne arată procesul de pregătire al tuturor compoziţiilor pe care le-a făcut Olga Greceanu. O documentare făcută până la marginea posibilităţilor, o documentare care la un moment dat începe să fie o lucrare proprie. Ea a vrut să ştie ceva despre zugravii de subţire din bisericile pe care le vizita şi a ajuns să se îngroape în arhive la Academia Română, la biblioteci şi peste tot“, spune Adina Nanu, istoric de artă, care a cunoscut-o personal pe Olga Greceanu.

Deopotrivă document şi instrument, cu valoare de unicat

Doina Mândru, istoric de artă, directorul Centrului cultural „Palatele Brâncoveneşti“, face o distincţie clară între opera lui Ştefan Mateş şi cea a Olgăi Greceanu, acordând mai mult credit celei din urmă. „Olga reprezintă punctul de vedere al unei generaţii care pune caracter, care îşi joacă destinul în ceea ce scrie. Era o generaţie ctitoră de cultură, nu distrugătoare de lume, de ţară, de industrie, de cultură, de tot. Aici ne aduce Olga Greceanu, între  responsabilitatea de a fi o verigă între un trecut nobil şi un viitor pe care suntem datori să-l construim. Dicţionarul este un document, în aceeaşi măsură în care este şi un instrument. Este unic. Aici avem de-a face cu o ştiinţă în slujba unei înalte conştiinţe“, a adăugat Doina Mândru.

Doina Petrescu, arhitect, specialist în restaurarea monumentelor istorice, este unul dintre oamenii care s-au implicat în elaborarea dicţionarului. Deoarece materialul pus la dispoziţie a fost pregătit pentru tipar într-o mică parte de autoare, Doina Petrescu, împreună cu Iuliana Mateescu, coordonatoarea „Dicţionarului zugravilor de subţire“, a pornit în toamna lui 2011 şi în primăvara lui 2012 pe urmele Olgăi, prin munţii Buzăului, în Prahova, Argeş, Dâmboviţa, Vâlcea, Gorj, Dolj, pentru a vedea toate frescele despre care scriitoarea a vorbit.

„Dacă oamenii vor citi dicţionarul, îi va scoate din casă şi îi va trimite să vadă cele ce noi am văzut, aşa cum Olga îndemna: «Mergeţi şi vedeţi, cunoaşteţi-vă istoria, spiritualitatea, pentru că în felul acesta vă veţi cunoaşte pe voi!». Această lucrare se adresează sufletelor noastre, oricărui bun român care vrea să-şi cunoască istoria.“

„Nu e deloc o întâmplare hazardată faptul că în epoca noastră, când lipsesc valorile, mai ales în rândul tinerilor, aceste lucrări ale Olgăi Greceanu văd lumina zilei. Mi se par nişte foarte bune faruri de orientare pentru cultura românească, pentru redescoperirea spiritualităţii ortodoxe. Dicţionarul acesta nu este un inventar sec de nume, ci el este bine documentat. Olga a fost un cercetător avizat, avea acrivia istoricului de artă, şi în limita posibilităţilor de documentare a alcătuit acest dicţionar. Rămâne o lucrare de referinţă, inedită, un document în toată regula. Asemenea lucrări reper ne ajută să ne înţelegem menirea pământească, aceea de a privi mereu spre cer“, a spus părintele arhimandrit Policarp Chiţulescu, directorul Bibliotecii Sfântului Sinod, locul care adăposteşte fresce şi lucrări ale Olgăi Greceanu.

În ultimii ani au apărut o serie de cărţi sub semnătura Olgăi Greceanu, renăscute din manuscrise. Cea care s-a ostenit să le aducă în faţa marelui public este Iuliana Mateescu, preşedinte al Asociaţiei „Renaşterea Obiceiurilor şi Tradiţiilor Româneşti“. „Trebuie să înţelegem că este nevoie de redeşteptarea conştiinţei naţionale şi spirituale. În călătoriile mele, pe urmele acestor zugravi ai Olgăi Greceanu, m-am întâlnit, în vara lui 2012, cu arhimandritul Ioan de la Hurezi, sfetnicul de taină al lui Brâncoveanu. Pe piatra lui de mormânt au rămas nişte cuvinte deosebit de adânci, referitoare la viaţa lui. Redau doar finalul, suficient cât să înţelegem, poate, ce avem fiecare de făcut în trecerea noastră prin această lume: «Şi fu şi trecu ca şi când nu fu».“