O virtute pe an

Botezul Domnului şi sfinţirea apelor încheie ciclul sărbătorilor de iarnă. Beteala viu colorată şi globurile frumos ornamentate vor fi coborâte, iar beculeţele şi toate jocurile de lumini se vor stinge până în decembrie. Veşmintele de sărbătoare se vor schimba în cele obişnuite, iar atmosfera va reintra în cotidianul ei. Textele compuse, adunate şi brodate pentru inimile gătite de sărbătoare ce le-am adresat celor din jurul nostru vor fi mişcat poate emoţii şi bucurii sfinte. O parte dintre ele au fost însemnate pe pereţii inimii, altele pe bucăţele de hârtie pentru a fi recitite în zilele posomorâte, însă multe vor fi uitate...

Am primit în casă colindători, şi prin ei pe Însuşi Hristos, ce ne-au glăsuit cântări pline de binecuvântări. Familiile plecate prin Occident la lucru s-au reunit, bătrânilor singuri le-a deschis uşa măcar preotul cu Ajunul, iar sărmanilor cu lacrimi triste le-au căzut firimituri mai bune de la masa celor ce şi-au făcut milă de ei, ori un cuvânt mai bun. Într-un fel sau altul cu toţii au trăit o bucurie, o lumină, o rază de speranţă, de bunătate. Au fost, din nefericire, şi oameni care au închis ochii pentru veşnicie în această perioadă... nevăzuţi de prea mulţi, neştiuţi, neplânşi... Statisticile spun că în perioada sărbătorilor de iarnă sinuciderile se înmulţesc din cauza umbrei de singurătate ce strigă mut în odaia unora, în contrast cu veselia de la vecini. Scumpirile, criza, suspiciunea, ura, nesiguranţa zilei de mâine, abuzurile, acestea vor fi aurul, smirna şi tămâia anului... Am despodobit bradul, am strâns toate instalaţiile şi tot ceea ce ne face să simţim că e sărbătoare, dar oare simultan am adunat în cutii şi lumina, doririle bune, armonia, frumuseţea din sufletele noastre, căldura, pacea şi sfinţenia?! Acestea toate le mai scoatem doar când mai vine Crăciunul viitor, când ne cuprinde feeria sfintelor sărbători, sau le avem mereu la noi? A schimbat ceva în noi sărbătorile de iarnă sau vom aştepta iar luna decembrie pentru a fi mai buni, mai generoşi, mai inimoşi, mai cuminţi şi plini de iubire? Oare cum ar fi dacă am trăi tot anul, măcar în inimile noastre, sau în gesturi mici, iubirea Crăciunului? Am învăţat ceva din greşelile din anul ce s-a scurs sau doar ne-am închis romanul de aventuri al vieţii, minunându-ne că am mai îmbătrânit, că a mai trecut o zi, şi încă una şi tot aşa? Odată cu ele trecem şi noi, chiar dacă nu ne place să ne gândim la asta... Filmul vieţii noastre oricând se poate încheia, în lumină sau întuneric, în zgomot sau tăcere şi nu vom lua cu noi decât faptele. Ele vor fi ecouri atât aici, cât şi în veşnicia vieţuirii noastre. Ar fi bine ca în noul an să ne alegem o virtute pe care să o lucrăm, cu ajutorul lui Dumnezeu. De exemplu să înmulţim pacea în jurul nostru, sau să fim răbdători şi blânzi, ori să fim plini de milă şi harnici, sau poate vom cultiva smerenia şi dreapta socoteală. Sau dacă nu simţim aplecare spre aceste virtuţi morale să le desăvârşim pe cele teologice: credinţa, nădejdea şi dragostea. Şi poate aşa, din darul Domnului, răul se va mai risipi, binele se va mai înmulţi, şi Dumnezeu va mai avea răbdare şi milă cu noi. Aşadar în 2011, ce faceţi, stingeţi sau lăsaţi aprinsă Lumina adusă de Hristos?