Opera Română şi strămoaşa ei

Necesitatea existenţei unei opere naţionale la noi s-a făcut simţită cu mult înaintea înfiinţării ei oficiale, cu finanţare de la bugetul de stat. Încă nu exista o clădire special destinată teatrului liric pe când se folosea denumirea „Opera Română“. Graţie pasiunii compozitorului, dirijorului şi profesorului George Stephănescu (1843-1925) a fost întemeiată instituţia-strămoş al Operei, sub numele „Compania Opera Română“.  

 

Instituţionalizarea efectivă a Operei şi actul ei de înfiinţare datează din 1921, iar premiera este legată de un nume legendar – George Enescu, sub bagheta căruia s-a prezentat publicului opera „Lohengrin“. 

 

Frumoasa clădire a Operei Naţionale din Bucureşti, cu o capacitate de 952 de locuri, a fost ridicată în anul 1953, de celebrul arhitect Octav Doicescu, cel care a executat planuri pentru multe clădiri şi obiective importante, din care amintim doar câteva: Fântâna Mioriţa de la Şosea, Fântâna Zodiac, din Parcul Carol, Poşta de pe strada Banu Manta, casa de la Snagov a Regelui Mihai, participant la planurile pentru Institutul Politehnic din Bucureşti, alături de alţi arhitecţi. (Dan Cârlea)