Opt ani fără Dan Spătaru

Astăzi se împlinesc opt ani de la moartea lui Dan Spătaru, adevărată legendă a muzicii uşoare româneşti. Fiu al învăţătorilor Gherghina şi Aurel Spătaru, din Aliman, judeţul Constanţa, Dan Spătaru a fost în tinereţe îndrăgostit de fotbal, pe care l-a jucat la echipele "Progresul" şi "Ştiinţa Bucureşti", până când o hernie de disc l-a împiedicat să-şi formeze din fotbal o carieră.

Însă, cum de multe ori li se întâmplă oamenilor atinşi de graţia lui Dumnezeu, acest aparent rău s-a dovedit a fi chiar impulsul spre adevăratul destin al lui Dan Spătaru, muzica. S-a dăruit total muzicii încă din perioada studenţiei, când a început să cânte la Casa Studenţilor. Apoi a cunoscut-o pe compozitoarea Camelia Dăscălescu, cea care i-a şlefuit talentul prin lecţiile de muzică acordate, iar apoi întâlnirea cu Temistocle Popa avea să însemne fixarea definitivă a lui Dan Spătaru în constelaţia muzicii româneşti. Legenda s-a creat de la sine, vocea inconfundabilă a maestrului urmărindu-ne pe toţi cei care l-am auzit măcar o dată cântând "Ţărăncuţă, ţărăncuţă", "Nici o lacrimă", "Nu m-am gândit la despărţire", "Drumurile" şi atâtea alte piese nemuritoare. Lui Dan Spătaru îi aparţine recordul mondial la aplauzele primite - 16 minute şi 19 secunde, într-un concert desfăşurat în Cuba, în anul 1967, consemnat de Cartea Recordurilor şi încă nedoborât de alt artist.