Ora de religie, reper în formarea caracterului și a conștiinței elevilor

Ora de religie este mai mult decât o disciplină din programa școlară. Este un spațiu al dialogului, al reflecției și al formării conștiinței. Pr. prof. dr. Daniel Cergan, directorul Școlii Gimnaziale nr. 165 din București, ne-a vorbit despre rolul pe care această disciplină îl are în dezvoltarea caracterului, cultivarea virtuților și consolidarea echilibrului interior al elevilor. De la provocările morale ale generației actuale până la utilizarea metodelor moderne de predare, părintele profesor evidențiază modul în care educația religioasă contribuie la formarea unor tineri responsabili și deschiși către bine.

Într-o societate în care valorile sunt adesea relativizate, ce contribuție are ora de religie la formarea conștiinței și a caracterului elevilor?

Ca profesor, aș porni de la o observație simplă: într-o lume în care opiniile se schimbă rapid, iar adevărul moral este adesea tratat ca „relativ”, elevii nu duc lipsă de informații, ci de criterii de orientare interioară. Într-un astfel de context, virtuțile creștine nu trebuie înțelese ca un set rigid de reguli vechi, ci ca o pedagogie a devenirii umane. În tradiția noastră creștină, virtutea nu este doar „a face bine”, ci „a deveni bun”. Diferența este esențială. Relativismul moral tinde să reducă etica la situații: „depinde de context”, „fiecare are adevărul lui”. Virtuțile creștine, însă, propun ceva mai profund: exis­tența unor repere interioare stabile, care nu depind de fluctuația opiniei publice. De exemplu, iubirea (agape) nu este un sentiment trecător, ci o alegere constantă de a-l vedea pe celălalt ca persoană demnă. Smerenia nu este slăbiciune, ci luciditate: conștiința limitelor proprii. Dreptatea nu este negociabilă în funcție de interes, iar iertarea nu este uitare, ci eliberare de ura care degradează sufletul.

Ca profesor, dar și ca preot, subliniez mereu elevilor un lucru important: faptul că aceste virtuți nu vin să anuleze libertatea, ci să o întemeieze. Libertatea fără repere devine haos interior; libertatea formată prin virtuți devine responsabilitate. Într-un mediu educațional pluralist, virtuțile creștine au încă un rol subtil, dar esențial: ele creează un limbaj comun al umanului. Chiar și atunci când oamenii nu împărtășesc aceeași credință, pot recunoaște valoarea fidelității, a respectului, a compasiunii sau a autocontrolului. Acestea sunt punți între oameni, nu ziduri.

Într-o societate dominată de relativism moral, virtuțile creștine nu sunt o întoarcere în trecut, ci o încercare de a readuce stabilitatea în formarea conștiinței. Ele propun un drum: acela al unei vieți care nu este doar trăită, ci și asumată în mod conștient și responsabil. 

Din experiența dumneavoastră, ce valori sunt cel mai greu de cultivat astăzi în rândul elevilor?

Din experiența de la clasă, aș spune că nu valorile lipsesc, ci răbdarea de a le forma în profunzime. Cele mai greu de cultivat astăzi sunt, în primul rând, răbdarea și perseverența. Elevii trăiesc într-un ritm accelerat, în care rezultatul trebuie să fie imediat: răspunsuri rapide, validare imediată, succes vizibil. În acest context, orice proces de formare interioară - care cere timp, revenire asupra greșelilor și disciplină - devine dificil de asumat.

A doua valoare fragilă este ascultarea autentică. Nu mă refer doar la simplul fapt de a auzi, ci la a rămâne prezent în dialog fără a întrerupe, fără a reacționa impulsiv, fără a transforma totul în competiție de opinii. Într-o cultură a exprimării continue, ascultarea devine o formă de maturitate. Apoi, aș menționa responsabilitatea personală. Este mai ușor, uneori, să atribuim greșelile contextului, altora sau sistemului decât să recunoaștem partea proprie de implicare. Educația morală începe exact din acest punct: capacitatea de a spune „eu am ales” și „eu pot îndrepta”.

Nu în ultimul rând, smerenia este tot mai greu de cultivat, pentru că este adesea confundată cu lipsa de încredere în sine. În realitate, smerenia este o formă de adevăr interior: să știi cine ești, fără a te supraevalua și fără a-i minimaliza pe ceilalți.

Faptul că aceste valori sunt dificile nu înseamnă că sunt absente. Dimpotrivă, ele devin mai vizibile tocmai în momentele în care un elev alege să gândească înainte de a reacționa, să rămână consecvent sau să își asume o greșeală. Iar aceste momente, chiar dacă par mici, sunt de fapt începutul formării caracterului.

Cum adaptați limbajul și metodele de predare pentru a face ora de religie relevantă pentru generația actuală?

A adapta ora de religie nu înseamnă a „simplifica” mesajul, ci a-l traduce într-un limbaj pe care elevii îl pot înțelege și interioriza, fără a-i pierde profunzimea. Ne impunem să renunțăm la limbajul de lemn sau tehnic și să fim cât mai aproape de înțelegerea lor. Apoi mizez pe dialog, nu pe monolog. Generația actuală nu răspunde bine la expuneri lungi, ci la întrebări care provoacă gândirea. De aceea, prefer uneori să pornesc ora cu o întrebare morală simplă, dar incomodă: „Ce înseamnă să fii corect, când nimeni nu te vede?” sau „Până unde merge libertatea ta fără să-l rănească pe celălalt?”.

De asemenea, folosesc exemple din cultura lor - filme, fragmente din muzică, situații din social media - nu pentru a „moderniza” mesajul, ci pentru a crea punți de înțelegere. Elevii descoperă astfel că temele religioase (iertare, sens, bine, adevăr) nu sunt rupte de lumea lor, ci o traversează permanent. Un alt element important este metoda reflecției personale. Nu toate răspunsurile trebuie să fie rapide sau „corecte”. Uneori, o temă bună este cea care continuă în gândul elevului după oră. Jurnalul reflexiv, dezbaterea sau studiul de caz ajută la interiorizarea valorilor. Nu în ultimul rând, încerc să cultiv un climat de respect și autenticitate. Elevii simt foarte repede dacă un discurs este doar formal. Dacă văd că profesorul vorbește despre valori pe care le și trăiește în relația cu ei - respect, răbdare, echilibru - atunci ora devine credibilă. 

Ce rol au tehnologia și metodele didactice moderne în predarea religiei?

Un aspect important în predare este utilizarea tehnologiei educaționale interactive. De exemplu, aplicații precum Kahoot sunt foarte utile pentru evaluarea formativă. Prin quiz-uri sau chestionare interactive, elevii nu doar că își testează cunoștințele, dar participă activ, într-un mod ludic și competitiv, ceea ce crește motivația și atenția. În loc de o evaluare rigidă, apare un proces dinamic de învățare.

Un instrument foarte valoros în proiectarea lecțiilor este Taxonomia lui Bloom. Ea mă ajută să structurez ora pe niveluri clare de gândire: de la cunoaștere și înțelegere (de exemplu, definirea unei virtuți), la aplicare (identificarea ei într-o situație concretă), apoi la analiză și evaluare (discutarea unor dileme morale) și, în final, la creație (formularea unor reflecții personale sau proiecte). Astfel, ora depășește nivelul informativ și capătă o veritabilă dimensiune formativă. 

În calitate de director, cum vedeți rolul orei de religie în comparație cu alte discipline în formarea caracterului elevilor?

Din perspectiva funcției de director, privesc ora de religie nu ca pe o disciplină „în competiție” cu celelalte, ci ca pe o componentă complementară formării integrale a elevului. Fiecare disciplină contribuie, într-un fel propriu, la formarea caracterului. Matematica dezvoltă rigoarea și gândirea logică, limbile străine deschid orizontul cultural și comunicarea, științele formează spiritul analitic, iar disciplinele umaniste cultivă sensibilitatea și capacitatea de interpretare a realității sociale. În acest ansamblu, ora de religie are un rol specific: acela de a aduce în centrul discuției dimensiunea morală și interioară a persoanei.

Valoarea orei de religie nu stă în izolare, ci în dialogul cu celelalte discipline. De exemplu, ceea ce elevii învață despre respect și responsabilitate la religie se regăsește în modul în care lucrează în echipă la alte ore sau în felul în care își asumă regulile școlii. Prin urmare, nu aș pune ora de religie într-o ierarhie a importanței față de celelalte discipline, ci aș vedea-o ca pe o piesă esențială într-un puzzle educațional. Împreună, toate disciplinele contribuie la același obiectiv final: formarea unui tânăr competent intelectual, dar și echilibrat moral și uman.