Păcatele cele ascunse
Sfântul Macarie Egipteanul, Epistola cea mare, 8, în Părinți și Scriitori Bisericești (2014), vol. 12, pp. 50-51
„Scriptura arată, prin cuvintele Duhului, că păcatele ascunse ale sufletului sunt considerate egale și asemenea cu păcatele din afară. Căci zice: Domnul a risipit oasele celor ce plac oamenilor (Psalmul 52, 7) și: De bărbatul vărsător de sânge și viclean Se scârbește Domnul (Psalmul 5, 6), punând împreună, ca pe o singură fărădelege, viclenia și uciderea. Și împotriva celor care grăiesc pace cu aproapele lor, dar cele rele sunt în inimile lor, [zice]: Dă-le, Doamne, după faptele lor! (Psalmul 27, 5) Și iar: Pentru că în inimă lucrați fărădelege pe pământ (Psalmul 57, 2). Iar Domnul, mustrând pe cei care plac oamenilor, zice: Toate le fac ca să fie văzuți de oameni (Matei 6, 1). De aceea și poruncește, zicând: Vedeți să nu faceți milostenia voastră înaintea oamenilor; iar dacă nu, nu veți avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri (Matei 6, 1), adică nu de la oameni să voiți a căuta și a vâna laudă și slavă pentru faptele cele bune, ci mai cu seamă de la Dumnezeu, ale Cărui slavă și cinste sunt adevărate și veșnice. Și zice: Vai vouă când vă vor vorbi de bine oamenii (Luca 6, 26), adică atunci când voiți să auziți de bine din partea oamenilor și să vă bucurați de slava și de laudele care vin de la ei. Căci cum ar putea fi cu putință ca cei care fac binele să nu fie vădiți tuturor? De vreme ce Domnul Însuși zice: Să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru cel din ceruri (Matei 5, 16). Deci spre slava lui Dumnezeu, zice, nevoiți-vă să faceți orice faptă bună, și nu spre slava voastră, iar laudele trecătoare ale oamenilor să nu le căutați și să nu vă bucurați de ele, ci să primiți doar lauda și slava cele de la Dumnezeu.”