Parastas pentru stavrofora Epiharia Diaconeasa

Obştea Mănăstirii vâlcene "Dintr-un Lemn" a făcut pomenire pentru cuvioasa maică Epiharia Diaconeasa, la sorocul de şapte ani de la trecerea la Domnul. Sfânta Liturghie şi slujba de pomenire au fost săvârşite de părintele arhim. Vartolomeu Androni, exarhul mănăstirilor şi schiturilor din Arhiepiscopia Râmnicului, înconjurat de un sobor de preoţi.

La finalul slujbei Parastasului, maica stareţă Emanuela Oprea a evocat personalitatea maicii Epiharia: "Maica Epiharia Diaconeasa era ca o mamă iubitoare de fiice cu multă dragoste, blândeţe şi îndelungă răbdare. Discuta cu fiecare povăţuindu-le cu sfatul său duhovnicesc spre tot lucrul bun, nu numai cu cuvântul, ci şi cu fapta. Era milostivă şi iubitoare de săraci, fiind plină de toată bunătatea şi întâmpinând pe toţi cu dragoste. Avea o bucurie nespusă la Praznicul Crăciunului să întâmpine cu daruri pe copiii care îi vesteau prin colinde Naşterea Domnului. Personalitatea sa impresiona prin blândeţea neobişnuită cu care le vorbea tuturor, având darul de a spune cuvinte de mângâiere ce puteau să aline şi un suflet foarte mâhnit, cu vocea sa pioasă, foarte dulce, plină de duioşie. Nu avea nevoie de nici o altă metodă în plus, în afară de blândeţea sa, pentru a atrage pe toţi la sine, aşa cum un magnet atrage în mod firesc fierul. Dragostea sa jertfelnică era nesfârşită, luând asupra sa problemele maicilor. Dacă se întâmpla ca vreuna dintre maici să greşească şi să-i ceară iertare, aceasta i-o dădea imediat cu multă bunătate, dar spunându-i şi cuvinte folositoare". După slujbă, părinţii slujitori au săvârşit un Trisaghion la mormântul fostei stareţe. Un chip luminos al monahismului vâlcean Maica stareţă Epiharia Diaconeasa s-a născut în comuna Guşoieni, judeţul Vâlcea, la 14 aprilie 1930, din părinţii Marin şi Elena Diaconeasa. A urmat şcoala elementară în comuna natală. În anul 1943, la vârsta de numai 13 ani, a intrat în Sfânta Mănăstire "Dintr-un Lemn", dăruindu-şi întreaga viaţă slujirii Maicii Domnului până la sfârşit. În anul 1948, a urmat cursurile Seminarului monahal de la Mănăstirea Plumbuita din Bucureşti, timp de trei ani, seminarul transferându-se apoi la Mănăstirea Hurezi, unde şi-a încheiat studiile după un an. La împlinirea a 10 ani de la venirea în mănăstire şi după o foarte serioasă ucenicie în monahism, s-a călugărit în anul 1953, primind numele de Epiharia, în timpul maicii stareţe Paisia Vasilescu (1922-1966). După călugărie, maica Epiharia a fost numită egumenă a mănăstirii, lucrând casieria. Ca egumenă, maica Epiharia a ajutat la înflorirea mănăstirii, fiind un sprijin de nădejde al maicii stareţe Paisia Vasilescu. Aşa cum ne mărturiseşte maica Teodosia, prin anii 1955 a luat fiinţă Şcoala Monahală la care maica Epiharia a predat Istoria Bisericii, învăţând şi povăţuind maicile cu înţelepciune, descoperindu-le puterea poruncilor Lui Dumnezeu şi împărtăşindu-le înţelegerea sfintei ascultări din învăţăturile Sfinţilor Părinţi. Datorită râvnei şi înţelepciunii sale, precum şi a exemplului de smerenie ce l-a dovedit întotdeauna, maica Epiharia a fost numită stareţă a Sfintei Mănăstiri "Dintr-un Lemn", în anul 1966, de către Preasfinţitul Iosif Gafton. La data de 1 noiembrie 2004, maica stareţă Epiharia Diaconeasa a trecut la cele veşnice.