Nașterea Domnului prăznuită la Catedrala Mitropolitană din Craiova

Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în ziua praznicului împărătesc al Nașterii Domnului în Catedrala Mitropolitană „Sf. Mare Mucenic Dumitrie” din Craiova. Din soborul ales au făcut parte şi părinţii consilieri Daniel Achim şi Adrian Lupu, precum și Marele Eclesiarh al catedralei, pr. Corneliu Dogaru, alături de părinţii slujitori ai sfintei catedrale.

La finalul Sfintei Liturghii, s‑a dat citire Pastoralei la Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos a Înaltpreasfințitului Părinte Irineu. În textul scrisorii pastorale, Mitropolitul Olteniei a explicat însemnătatea cuvintelor scripturistice Primul Născut: „Sfântul Luca, în Evanghelia de astăzi, ne spune că Preacurata Fecioară Maria «a născut pe Fiul ei, Primul Născut». Prin cuvintele Primul Născut, Evanghelistul subliniază că marele eveniment, descris de profeții din Vechiul Testament care vesteau Nașterea lui Mesia dintr‑o fecioară binecuvântată, s‑a împlinit. Biblic, expresia Primul Născut nu se referă la o succesiune, ca și cum cel numit ar fi primul dintr‑o mulțime de copii, ci este un titlu de onoare, independent de faptul că îi urmau sau nu alți frați și surori. Profetul Moise a vorbit despre această denumire, spunând că Dumnezeu a numit pe poporul Israel fiul Meu, primul‑născut. Desigur, prorocul arăta prin aceste cuvinte - primul‑născut - demnitatea unică a poporului iudeu și iubirea specială pe care Dumnezeu-Tatăl o avea față de el. La plinirea vremii, Fiul lui Dumnezeu-Tatăl, născându‑Se din Preafericita Fecioară Maria și de la Duhul Sfânt, S‑a arătat El Însuși a fi Primul Născut. Sfinții Evangheliști cunoșteau foarte bine sensul veterotestamentar al acestor cuvinte, iar Biserica a înțeles încă de la început că această numire, în sensul ei de expresie a iubirii speciale pe care Dumnezeu-Tatăl o manifestă în istorie, își găsește deslușirea deplină numai în Mântuitorul Iisus Hristos.

Deci numirea de Primul Născut exprimă cu exactitate promisiunile făcute de Dumnezeu lumii în vederea trimiterii Fiului Său în lume și făgăduințele ce au fost împlinite în El. Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Evrei, Îl numește pe Domnul nostru Iisus Hristos Primul Născut, indicând prin aceste cuvinte faptul că El este Fiul Tatălui trimis în lume pentru mântuirea noastră. Așadar, Primul Născut este titlul care‑I aparține numai Mântuitorului nostru Iisus Hristos într‑un mod special și trebuie să fie înțeles ca atare. El n‑a mai avut frați sau surori, întrucât Preacurata Maica Sa L‑a zămislit de la Duhul Sfânt, fiind fecioară înainte de Naștere, în timpul Nașterii și după Nașterea Lui, până la sfârșitul vieții ei. Vorbind despre acest fapt, Tertulian, un scriitor din primele veacuri creștine, evidențiază că Nașterea Domnului dintr‑o Fecioară Îl descoperă pe Domnul Hristos drept Cel în Care sunt aduse împreună darurile duhovnicești ale celor care trăiesc creștinește fie în căsnicie curată, fie în feciorie (...)”.

Înaltpreasfinţia Sa a subliniat, în continuare, necesitatea păstrării păcii în societate şi în viaţa omului: „Nașterea Mântuitorului, cum am auzit din cuvintele Evangheliei și din colinde, este vestea bună despre Cel Ce este Lumină spre descoperirea neamurilor și Domn al păcii. Toate mărturisesc în această sărbătoare că Pruncul Mântuitor este strălucirea adevăratei iubiri. El este adevăratul bine, Binele prin excelență, așa cum este preamărit de îngerii care‑L înconjoară în ceruri și pe pământ. Cântarea lor melodioasă este o iradiere de bucurie dumnezeiască ce umple cerurile, exprimând frumusețea cea dincolo de cuvânt a slavei lui Dumnezeu. Slava lui Dumnezeu, cântată de îngeri, coboară la Crăciun din înaltul cerurilor, fiind negreșit în relație cu pacea de pe pământ dintre oameni. Această armonie cerească ne atenționează că acolo unde nu se preamărește Dumnezeu, unde El este uitat sau chiar negat, nu există nici semne de pace.

După cum cunoaștem, în jurul nostru sunt atâtea provocări care atentează la pacea lumii. De fapt, orice tăgăduire a lui Dumnezeu duce la stingerea demnității divine a omului. Dacă omul nu mai este considerat imaginea lui Dumnezeu, dacă nu mai dăm cinste fiecărui om, fie slab, fie străin, fie sărac sau altfel, atunci de bună seamă că nu mai suntem toți frați și surori, fii ai unicului Tată, așa cum Îl invocăm în rugăciunea Tatăl nostru. Formele de violență arogantă, din trecut și de astăzi, apar numai atunci când omul uită de Dumnezeu și‑l disprețuiește pe aproapele său, mergând chiar până la a‑l ucide și a‑l distruge pe fratele său. Evident, vom putea să ne corectăm viața numai dacă lumina Nașterii lui Dumnezeu va străluci asupra noastră, dacă vom cunoaște și vom iubi pe Dumnezeu și pe aproapele nostru (...).

Sărbătoarea de astăzi a Nașterii Domnului ne reamintește, așadar, că Mântuitorul Hristos este pacea noastră, a celor de departe și a celor de aproape. El ne‑a adus de la Tatăl bunătate și iubire, ca să putem să ne iubim, să ne rugăm și să ne înnoim viața. Să ascultăm sfatul Bisericii: să mergem la El și să lucrăm binele, ca să‑L vedem față către față. El este Cel Care S‑a făcut sărac pentru noi și a ales să Se culce în ieslea din Betleem, ca pe noi să ne îmbogățească. Și dacă păstorii la Nașterea Lui s‑au grăbit să‑L vadă culcat în iesle, trebuie ca și noi să alergăm la El ca să primim de la El pace și mare bucurie. În felul acesta, Nașterea Lui ne va scoate din obișnuințele noastre și ne va îndemna să mergem la Sfânta Liturghie pentru a ne împărtăși cu Trupul și Sângele Lui (...). Să‑L rugăm pe Domnul nostru ca să ne dea minte curată lipsită de griji lumești și putere de a depăși limitele noastre slabe și neputincioase”.

În încheierea cuvântului de învăţătură, IPS Părinte Mitropolit Irineu i‑a felicitat pe toţi credincioşii şi le‑a transmis „Crăciun binecuvântat şi sărbători cu bucurie”.