Nașterea Mântuitorului lumii sărbătorită pe Colina Bucuriei

„Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută”, Nașterea din Fecioara Maria a Fiului lui Dumnezeu devenit Om, a fost prăznuită cu multă solemnitate și bucurie la Catedrala Patriarhală din București miercuri, 25 decembrie 2024. Credincioșii sosiți pentru a se împărtăși din bogatele daruri duhovnicești ale acestei slăvite sărbători s-au rugat la Sfânta Liturghie săvârșită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de arhierei, preoți și diaconi.

Perioada de pregătire duhovnicească pe care credincioșii ortodocși au parcurs-o vreme de 40 de zile și-a găsit împlinirea în participarea lor la Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în ziua de Crăciun, când întreaga creștinătate prăznuiește, potrivit cuvintelor Sfântului Ioan Damaschin, „singurul lucru nou sub soare”. La Catedrala Patriarhală, împreună cu Preafericirea Sa au slujit Preasfințitul Părinte Qais, Episcop de Erzurum, din Patriarhia Antiohiei, Preasfințiții Părinți Episcopi-vicari patriarhali Varlaam Ploieșteanul și Paisie Sinaitul, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, precum și un ales sobor de clerici.

După citirea pasajului evanghelic al zilei (Matei 2, 1-12), Părintele Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învățătură în care a reliefat principalele înțelesuri duhovnicești ale acestei mari sărbători a întregii creștinătăți, plecând de la formula liturgică de final a slujbelor acestui praznic: „Otpusul sau încheierea acestei sărbători ne spune: «Cel ce în peșteră S-a născut și în iesle S-a culcat pentru a noastră mântuire, Hristos, Adevăratul nostru Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Sale Maici și ale tuturor sfinților, să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi». Această formulă de încheiere a slujbei de la sărbătoarea Nașterii Domnului arată două aspecte foarte importante, anume că Pruncul Iisus S-a născut în peșteră și S-a culcat în iesle. În limba română nu se folosește forma pasivă a acestor verbe, ci forma reflexivă, arătându-se astfel libertatea lui Dumnezeu și inițiativa Fiului Veșnic al Tatălui din ceruri care în mod liber coboară, Se zămislește de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și Se naște din Fecioara Maria, ca Om, în peștera din Betleem, și Se culcă în ieslea din acea peșteră care era un adăpost pentru animalele necuvântătoare. Vedem astfel că, în mod voit, Dumnezeu Cel plin de slavă S-a smerit pe Sine, făcându-Se om, și a rânduit ca Nașterea Sa să aibă loc nu într-un palat, ci într-un adăpost sărac, într-o peșteră care servea drept grajd pentru vite și oi. Această smerenie a Lui ne arată scopul venirii Sale pe pământ. El S-a smerit pentru ca pe oameni să îi înalțe, dar îi înalță prin smerita ascultare față de Dumnezeu, deoarece protopărinții noștri, înșelați de șarpe, voiau să fie ca Dumnezeu dar prin neascultare de El. Iisus Hristos, Fiul Cel veșnic, Se face Om și este ascultător față de Dumnezeu «până la moarte, și încă moarte pe Cruce» (Filipeni 2, 8). De aceea, Dumnezeu L-a preaslăvit prin Învierea și Înălțarea Sa la ceruri și i-a dat un nume «care este presus de orice nume, ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt» (2, 8-9)”.

Plecând de la o omilie la praznicul Nașterii Domnului a Sfântului Grigorie de Nyssa, Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat felul în care evenimentul sărbătorit în această zi preînchipuie și prevestește scopul venirii și lucrării Sale pe pământ: „Hristos Se naște în peșteră, sub pământ, pentru că El vine să îi mântuiască prin Cruce și Înviere pe cei ce ședeau în întuneric și în umbra morții (Psalmul 106, 10), după cum ne spune Sfânta Scriptură. Vine să îi mântuiască nu numai pe cei care erau în ignoranță și nu Îl cunoșteau pe Adevăratul Dumnezeu, ci și pe cei care se aflau în iad, în șeol, cum se spune în limba ebraică, în locuința morților. Există o tainică legătură între peștera din Betleem în care Se naște Pruncul Iisus și mormântul Său. Inspirați de omilia Sfântului Grigorie de Nyssa, imnografii și apoi iconografii bizantini au realizat o legătură tainică între modul în care apărea ieslea și cel în care apărea mormântul. În unele picturi bizantine, ieslea avea formă de sicriu, asemenea mormântului. Mai mult decât atât, unii iconografi sau pictori au făcut o asemănare între scutecele Pruncului Iisus, așezat în ieslea din Betleem, și giulgiurile pe care le-au văzut Petru și femeile mironosițe în mormântul Mântuitorului după Învierea Sa din morți. În finalul predicii sale, Sfântul Grigorie de Nyssa spune: «Crăciunul prevestește Paștile. Taina Nașterii lui Hristos în peșteră are ca scop Învierea Lui din morți pentru a dărui lumii viață veșnică»”.

De asemenea, Părintele Patriarh Daniel a ilustrat semnificația darurilor aduse Pruncului Iisus de magii veniți de la Răsărit, potrivit Evangheliei lecturate la Sfânta Liturghie: „Darurile oferite de magi nu sunt întâmplătoare, ci au foarte multe înțelesuri duhovnicești și sunt în mod inspirat alese. Aur I se oferă Pruncului Iisus deoarece este un Împărat veșnic. În Sfânta Scriptură, Iisus este numit Împăratul veacurilor, al unei Împărății veșnice. I s-a oferit tămâie Pruncului Iisus deoarece El este Dumnezeu, iar în aproape toate religiile lumii divinității i se oferă tămâie. I se oferă tămâie pentru că este Dumnezeu, dar și Mare Preot: «Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec» (Psalmul 109, 4; Evrei 5, 6). Hristos este Arhiereul care mijlocește mântuirea lumii în fața lui Dumnezeu Tatăl. De aceea se spune: «Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta» (Psalmul 140, 2). Tămâia este simbolul rugăciunii înălțate către Dumnezeu. Al treilea dar oferit este smirna, ca semn profetic, deoarece El va trece prin moarte, dar nu va intra în stricăciune, ci va învia din morți, dăruind oamenilor viață veșnică. În tradiția iudaică, înainte de înmormântarea cuiva, trupul acestuia era uns cu untdelemn de aloe amestecat cu smirnă, care împiedica intrarea lui prea rapidă în descompunere. Smirna era simbolul nestricăciunii”.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de membrii Coralei „Nicolae Lungu” a Patriarhiei României. Credincioșii care au participat la Sfânta Liturghie au primit la plecare daruri constând în pungulițe cu anafură, iconițe cu scena Nașterii Domnului, Pastorala de Crăciun a Preafericirii Sale, precum și câte un cozonăcel.