Părintele Grigore Simion
Cred că toţi cei care l-am cunoscut vom vorbi, vom gândi despre părintele nostru Grigore Simion tot la prezent. Este printre noi datorită puternicului har şi drag cu care ne-a înconjurat pe toţi timp de peste 40 de ani. Darul de slujitor al părintelui l-am simţit fiecare dintre noi la botez, la cununie şi chiar în fiecare zi a vieţii noastre.
Părintele nostru a ştiut să facă din fiece moment ceva înălţător, fie că era vorba de slujba de duminică sau de alte ocazii religioase. A fost un părinte iubitor, cu o familie model, cu o soţie iubitoare şi credincioasă, cu copii minunaţi. A fost un iubitor de ţară, de neam, de oameni. Nu uita şi nici nu trecea cu vederea vreun eveniment istoric, comemora cu ardoare evenimente istorice ca 1 Decembrie, 24 ianuarie, 9 mai, precum şi zile comemorative ale marilor personalităţi ale neamului nostru. Demonstra mereu că are un spirit înalt, ascuţit, pătrunzător, care dădea măreţie momentului. Făcea ca slujba să fie înălţătoare, te încărca cu atâta spirit încât de-abia aşteptai să te reîntorci la următoarea slujbă.
Slujba şi cuvântul de învăţătură al părintelui nostru erau o adevărată lecţie de religie, de istorie, de filozofie, de matematică, o lecţie de viaţă. Prin devotamentul său, părintele Grigore Simion a reuşit să aducă la Biserică foarte mulţi oameni. Stătea de vorbă foarte mult cu oamenii, se oprea şi discuta cu fiecare, avea mereu o povaţă sau un îndemn bun. Prezenţa cuvântătoare a venerabilului părinte Grigore este veşnică şi cuceritoare prin sinceritatea, prin cultura duhovnicească, prin trăire, prin simţăminte. A fost un neobosit vestitor al lui Dumnezeu. Dumnezeu să-l odihnească în pace. Veşnica lui pomenire! (Prof. Sorin-Ştefan Iovan )