Părintele profesor Ilie Moldovan a trecut la cele veşnice

Preotul profesor Ilie Moldovan a plecat la Domnul joi, 9 februarie 2012. Un părinte cu plete albe, dar cu sufletul tânăr şi plin de energie duhovnicească, un profesor de înaltă ţinută academică ce a marcat generaţii întregi de studenţi prin perspectiva dinamică a gândirii sale morale, un preot de vocaţie şi un mare român.

Cu înaltă trăire creştinească a îndurat în ultima parte a vieţii o dureroasă boală, care însă nu l-a îndepărtat de masa Sfântului Altar, nici de cea a capelei Facultăţii de Teologie "Andrei Şaguna", şi nici de Catedrala mitropolitană din Sibiul atât de drag şi iubit. "Eu m-am considerat întotdeauna un fiu de ţăran" Părintele profesor Ilie Moldovan, cunoscut astăzi datorită vieţii sale, a scrierilor sale, cât şi a conferinţelor din întreaga ţară, a văzut lumina zilei în satul Albeşti, lângă Sighişoara, la data de 18 mai 1928. Vorbind despre originea sa, părintele Ilie spunea: "Sunt urmaş al iobagilor din satul meu natal. Păstrez în mine moştenirea înaintaşilor mei iobagi, caracterul moral şi credinţa ortodoxă în care m-am născut, apărată cu sfinţenie de înaintaşii noştri". A absolvit Liceul "Principele Nicolae" din Sighişoara, iar apoi, în anul 1950, Academia de Ştiinţe Agricole din Cluj-Napoca. "După ce am terminat doi ani, pot spune că m-am regăsit, afirma părintele profesor, de parcă facultatea aceasta a fost creată pentru sufletul meu. Am simţit însă chemarea tot mai puternică a Teologiei şi m-am dus să mă înscriu." A urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Cluj, primii doi ani 1950-1952, iar apoi a continuat la Sibiu, la Institutul Teologic Andreian, în anii 1954-1955, absolvind cu teza de licenţă "Temeiurile ontologice ale cunoaşterii lui Dumnezeu prin har". O vreme a lucrat la Institutul de Cercetări Pomicole de la Măgurele, lângă Bucureşti, fiind coautor al volumului "Pomologia RSR", editat de Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice. A frecventat în acest timp, cum sublinia Arhiepiscopul Casian, şi "obştea tânără şi entuziastă a Mănăstirii Brâncoveanu de sub "fereastra" Făgăraşului, oprindu-se mai ales asupra chipului serafic al părintelui arhimandrit Serafim Popescu şi la prietenia sfântă şi frăţească a părintelui Teofil Părăian". Profesor care se identifica întru totul cu materia pe care o preda În anul 1965 se înscrie la cursurile de doctorat ale Institutului Teologic Universitar din Bucureşti, cursuri care se vor finaliza în anul 1974 cu teza redactată sub îndrumarea pr. prof. dr. Nicolae Chiţescu, cu titlul "Învăţătura despre Duhul Sfânt în Ortodoxie şi preocupările ecumeniste contemporane". Părintele profesor a preluat apoi activitatea de îndrumare duhovnicească a teologilor de la Institutul Teologic din Bucureşti, până în anul 1983. Aici, împreună cu părintele Constantin Galeriu au devenit "avii iubiţi, căutaţi şi îndrăgiţi", cum îi numea Înalt Preasfinţitul Părinte Casian al Dunării de Jos. De la această dată şi până în anul 1998 părintele Ilie Moldovan va activa ca profesor titular la Catedra de teologie morală a Facultăţii de Teologie "Andrei Şaguna" din Sibiu. Vorbind de această perioadă, asist. univ. dr. Ciprian Torockzai de la Sibiu menţiona: "Trecerea la Sibiu va consemna şi o implicare activă a sa în planul misionar-bisericesc al acestei eparhii: este inspector eparhial (1990) şi membru în Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului (1990-2006). De asemenea, trebuie consemnată şi participarea la viaţa culturală a acestui oraş din inima Ardealului - din 1991 fiind membru al Asociaţiunii ASTRA. În mod sigur, numele părintelui Ilie Moldovan este legat însă mai ales de neobosita activitate pedagogico-academică desfăşurată de-a lungul a mai multe decenii în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Andrei Şaguna" din Sibiu, ocazie pentru generaţii întregi de studenţi, masteranzi şi doctoranzi de a audia unele dintre cele mai vii şi pasionante cursuri. În chip fericit, de această şansă au avut parte să se bucure şi studenţii de la nou-înfiinţatele facultăţi de teologie Ortodoxă de la Alba Iulia, Cluj-Napoca şi Baia Mare". Ca profesor, părintele Ilie Moldovan a fost mereu proaspăt şi revelator. Tot ce vorbea avea temei în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Liturghie. A fost un dascăl pentru care teologia nu era doar o cunoaştere discursivă bazată pe speculaţii intelectuale, ci o iluminare a Sfântului Duh, o viaţă în Hristos. Preasfinţitul Părinte Visarion mărturisea: "L-am cunoscut încă din anii studenţiei la Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu ca pe un dascăl ce se identifica întru totul cu materia pe care o preda studenţilor săi, şi anume morala creştină. A fost un profesor care nu a făcut niciodată compromisuri şi care căuta să dăltuiască în sufletele învăţăceilor uriaşa responsabilitate a preoţiei, ca slujire a lui Hristos şi semenilor". Preot şi profesor de înaltă vocaţie Cu multă bucurie îmi amintesc că părintele Ilie Moldovan slujea cu multă responsabilitate, multă însufleţire şi frică de Dumnezeu. Era slujitorul care întotdeauna venea la Sfântul Altar cu prescura, simbolul jertfei, pentru că pâinea reprezintă viaţa şi pe noi înşine care ne jertfim. De aceea îndemna pe fiecare să vină la Sfânta Liturghie aducând o prescură sau o sticluţă cu vin, iar copiii să aducă la Sfântul Altar apa pentru Sfânta Proscomidie. "La Sfântul Altar al Capelei mitropolitane din Sibiu, unde slujea mereu Sfânta Liturghie, era întotdeauna transfigurat şi trăia cu intensitate misterul credinţei, integrându-l în cosmosul liturgic de care vorbea atât de mult. Vocaţia sa de preot părintele Ilie Moldovan a simţit-o puternic, tocmai de aceea a trăit-o la justa ei valoare, transmiţând acelaşi sentiment şi ucenicilor săi ce-i vor purta o vie recunoştinţă", a precizat Preasfinţitul Părinte Visarion. În amvon cuvintele sale nu erau rostite domol şi inert, ci cu întreg sufletul şi cu întreaga încărcătură intelectuală, morală şi culturală ce o deţinea, transformându-se în adevărate îndemnuri şi chemări la o atitudine activă, militantă, de apărare a credinţei strămoşeşti, a culturii şi a neamului românesc. Apărător al familiei şi al "Paradisului etnic românesc" Părintele Ilie Moldovan a continuat şi a aprofundat preocupările etnice ale ilustrului său predecesor, părintele Dumitru Stăniloae, referindu-se cu precădere la poporul român. Programul axiologic etno-teologic propus de părintele Moldovan nu trebuie însă echivalat cu un demers idealist, lipsit de realism şi actualitate. A fost un bun cunoscător al istoriei poporului român, fiind perfect conştient de pericolele ce ameninţau şi continuă să ameninţe fiinţa acestuia. Perfect ancorat în prezent, mulţi dintre noi am auzit strigătul său: "Ne piere neamul!", şi mulţi dintre noi am fost cuprinşi de admiraţie în faţa ardorii cu care a luptat necontenit împotriva avorturilor, a metodelor contraceptive şi a planningului familial. Părintele atrăgea atenţia că "întâlnirea dintre femeie şi bărbat în perspectiva puterii creatoare a lui Dumnezeu e un act cu ecou în veşnicie". În tot ce a întreprins, părintele Ilie Moldovan a fost mereu susţinut de o extraordinară ambianţă familială, atât din partea soţiei Iuliana, născută Aron, cât şi a celor trei copii cu care i-a binecuvântat Dumnezeu, Nicanor, Dumitru şi Sebastian, ultimul continuându-i cu zel munca la catedră. Cu prilejul acordării titlului de Doctor Honoris Causa de către Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia (2007), Înalt Preasfinţitul Părinte Andrei Andreicuţ spunea: "Din experienţa de viaţă, din bogăţia duhovnicească a părintelui Ilie pot învăţa mult tinerii noştri care au râvnă, dar încă nu au cunoştinţele necesare. Iar noi, care avem o anumită vârstă, privim cu admiraţie la ceea ce a realizat părintele profesor dr. Ilie Moldovan şi recunoaştem cu smerenie că şi noi avem multe de învăţat de la Dânsul". În veci pomenirea lui!